Ce credeti, peste cinci sau zece ani, taranul din Romania va arata la fel sau, gratie aderarii tarii la UE, vom vedea cate un tractoras sau o masina la poarta fiecarei familii? Intra reforma din agricultura pana la cotetul cu gaini, il va scoate pe satean din celebrele lui cizme din cauciuc, ii va confisca sapa, nu-l mai lasa sa are pamantul cu caii si boii si pune mulgatoarea mecanica la ugerul vacii?
Nu. Reforma nu-l ia pe om cu tavalugul, sa-l metamorfozeze peste noapte, din taran roman in taran european. Probabil ca si peste 10, si peste 20 de ani, poate chiar mai mult, satele vor mai avea case din chirpici, garduri din maracini, noroi in tarcul animalelor, grape din crengi si porumb pus cu sapa, in cuiburi. Ca in orice domeniu, si aici se aplica zicala de demult: „Cine poate oase roade, cine nu – nici carne moale”.
***
Raportul de tara a trecut agricultura la cartonase rosii spre galbene, ceea ce inseamna ca mai e de facut foarte mult pentru a pregati satul romanesc sa intre in UE. Pana acum – si mai are pana sa elaboreze pana la capat setul de legi – Guvernul si Parlamentul au adoptat acte normative armonizate aquis-ului comunitar. Avem legi despre dimensiunile patrunjelului, castravetilor, morcovilor, florilor din piata; despre tuica si vin; despre lapte si branza; despre abatoare, carne si salam; despre cartografierea animalelor. Si multe altele. Exista, cu alte cuvinte, forma. Dar nu avem continutul care sa umple forma. N-avem sate bogate – si nu discutam aici despre Cornu, care nu-i o localitate agrara – nu avem foarte multe gospodarii instarite exclusiv din agricultura, nu sunt suficiente tractoare, nu exista forme de organizare bine puse la punct nici in segmentul productiv si nici la desfacerea produselor.
***
Aurel Anghel, directorul executiv al Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) si Florin Chitoran, director adjunct pe probleme de integrare europeana cred ca in doi-trei ani agricultura se va urni din loc. Va pleca spre dezvoltare. In acest timp, rolul D.A.D.R. exact acesta este, sa faca transferul legilor de pe hartie in practica. Sa puna agricultura in miscare dupa noile rigori, sa creeze mecanismele necesare, structurile corespunzatoare. E munca multa si grea. Mai ales ca sunt multi care pun bete in roata, aparandu-si pozitia si interesele firmelor cu care s-au impus pe piata.
***
– „Da-i, Doamne, omului, mintea cea de pe urma” n-a functionat si-n agricultura. A fost nevoie intai sa distrugem tot, sa faramitam suprafetele pe proprietari pentru a ne da seama pana la urma ca nu se poate face performanta pe fasii de culturi. Noi am avut ferme si le-am spulberat. Astazi, ne chinuim sa le facem la loc. Cum se pot reaseza aceste unitati de productie? Prin liber consimtamant, prin intermediul asociatiilor profesionale, prin arenda, vanzarea terenurilor, prin extinderea societatilor comerciale, prin crearea cooperativelor – sistem care functioneaza perfect in Europa, prin aparitia fermelor ca forma de organizare. Prahova are cate putin din toate, dar mult prea putin pentru a face mecanismul sa functioneze, pentru a face din agricultura profit si mijloc de acumulare materiala. Nici macar nu exista toate legile necesare. De exemplu, renta viagera, care i-ar incuraja pe proprietari sa arendeze suprafetele sau sa le vanda.
***
„Subventiile au fost si sunt electorale si nu si-au atins niciodata tinta”. Este parerea celor doi directori de la D.A.D.R. „Atata vreme cat ele nu vin la cel care lucreaza efectiv terenul, subventiile nu vor fi niciodata un ajutor real”. Este un lucru care nu se pune niciodata la punct atata vreme cat, in Romania, politicul nu-si vede decat propriul interes si se amesteca intr-o reforma care ar trebui lasata doar in seama specialistilor. Ceea ce nu s-a intamplat vreme de 16 ani.
***
Sapardul functioneaza. Si o face bine. Doar ca finantarile se duc, deocamdata, la unitatile deja bine inchegate si mai mult in industria alimentara. E un fel de „Celui care are i se mai da, celui care nu are – i se ia „. Cu alte cuvinte, Sapardul are tinte fixe, merge in segmentul care a acumulat deja, nu si inspre marea masa a agricultorilor. E la fel ca peste tot: ii ajuti pe bogati sa prospere si ei vor trage, in virtutea inertiei, de agricultura inspre dezvoltare. Ei sunt sus, dar 70% dintre tarani au ramas in noroaie. Sa spunem ca fie chiar si asa e bine ca lucrurile se misca. Vor exista cateva varfuri pe langa care se poate „lega” – viitorul agriculturii. Care ii va angrena pe multi in sistemul de agricultura europeana. Restul, insa, va ramane in cizme.
***
Pe de alta parte, agricultura are de suferit pentru monopolul deja creat pe piata de desfacere. Daca fermierul (in viitor taranul nu va mai fi taran, ci fermier) nu va prelua controlul in acest segment, se poate spune de pe acum ca reforma va fi un esec. Fiindca pretul e bine sa se duca tot la producator, si nu la intermediarul care, in clipa de fata, dicteaza piata agroalimentara. Toata aceasta masinarie trebuie pusa la punct de aici inainte. Si daca nu va fi asamblata corect, procedandu-se ca pana acum, in numele grupurilor de interese, e de rau.
Maria BOGDAN
