Romania este o tara care poate fi inca tinuta cu gura cascata, la televizor. Ce atrage mai mult: o emisiune asezata, despre cat de bine ung guvernantii masinaria prefacerii economiei noastre capitaliste sau un Basescu, trecand prin micul ecran ca o furtuna? Ce e mai spectaculos: doi adversari politici stand de vorba ca oamenii cu scaun la cap sau un Geoana si un Tariceanu scuipand venin? Dupa cum decurg lucrurile la noi, se pare ca partidele vor mai face ani buni de aici inainte cota de audienta televiziunilor.
Cu ce pret? Cu cel dintotdeauna si care se vede pretutindeni: pe strada, in buzunarele noastre, in sate, in cartiere, in listele de tineri fara un loc de munca si fara un acoperis deasupra capului, in reformele care nu se mai termina, in facturi, in cozile de la electrocasnice si de la ajutor social, pe chipul oamenilor, pamantii de atata apasare si ingrijorare.
Cu mici exceptii, asta au facut politicienii din 1990 incoace: s-au certat si, printre picaturi, au mai mai pus o caramida la casa noua in care trebuie sa se mute intreaga Romanie. Tine de cald faptul ca Basescu si Tariceanu se trosnesc, din trei in trei luni, ca taurii in arena? Ca opozitia abia asteapta o lupta, pentru a mai urca o treapta pe scara recapatarii simpatiei pierdute dupa un mandat de baroniada desantata? Ca se trezeste si Nastase sa cotcodaceasca pe limba lui ori de cate ori Alianta mai scapa un ou al scandalului? Ca Boc este liderul care umbla cu tigaia, sa aplaneze conflictul inainte de a exploda?
A trecut deja un an de cand locuinte se construiesc doar pe hartiile lui Laslo Borbely si in curtile deja stiute. De cand autostrazile din Romania se-ntind din Cotroceni pana la Victoria, in declaratii mereu contradictorii. De cand n-a mai venit un investitor de rasunet, sa ridice o fabrica serioasa in Prahova, de exemplu. De cand nu s-a mai asternut, pe drumuri, un asfalt serios.
Politicienii se tin de carpeli si de certuri. Fiindca se cheama carpeala si indexarea salariilor, si venitul minim garantat, si plombele de pe strazi. Romanii n-au nevoie de pomana. De astupat gura cu un dumicat in plus, pentru care sarmanul batran e-n stare sa cada in genunchi si sa-i pupe mana stapanului Guvern. Ei cer dreptul la un trai decent si la munca in tara in care s-au nascut. Si exact asta au facut si fac partidele, dupa un deceniu si jumatate de sfada pe ciolan: le-au confiscat sansa de a exista intr-o Romanie care sa nu mai fie urma Europei. Daca vreti, i-au insultat facand din tara lor codasa continentului.
Maria BOGDAN
