Prin anul1967, Nicolae Dumitrache a platit si si-a adus de unul singur lumina in mijlocul campului, pe strada Fabricilor, vecina cu Mimiu, distanta cam de 7 stalpi fata de ultima casa. In 2005, hotii i-au furat cablul electric. De Sf. Pasti, fiindca nimeni nu era foarte interesat sa-i rezolve problema, omul a luat cu el un bidon de benzina, s-a dus la Casa Alba si a amenintat ca-si da foc daca nu e ajutat. Si-a fost. Municipalitatea a atarnat lampi si pe stalpii proprietate particulara si-i asigura, pe timp de noapte, iluminatul pe strada si in casa. Ziua, insa, batranii n-au curent, fiindca Electrica n-a dat curs dosarului sau depus si platit din februarie. Zice ca a promis sa efectueze lucrarea, contra cost, pana la Craciun. Acum doua luni, in miezul noptii, hotii i-au luat vaca de funie si dusi au fost. Inainte, insa, i-au taiat telefonul. Politistii au sosit la patru ore dupa alarmare, dar vaca n-a fost gasita nici in ziua de astazi.
Si nici faptasii. In urma cu trei saptamani, trei tigani au sarit gardul, ziua-n amiaza mare, l-au luat pe batran la bataie, ca sa-i poata fura un bidon cu zarzare. Si bidonul si infractorii au scapat. Nicolae Dumitrache locuieste la rascrucea hotilor. Dar si la rascrucea indiferentei. Un pic temator, acesta se fereste sa spuna ceva de rau de politie, de teama sa nu deranjeze pe cineva, desi are sufletul greu ca nici unul dintre cei care l-au praduit n-a fost prins. Sta de unul singur la marginea cartierului, in furia hotilor, si e prea neimportant pentru a misca sufletul cuiva dintre cei care mai au putere in Ploiestiul acesta sa puna un cuvant pentru el. Iar cuvantul de ordine este lumina. Cu bani. Cu proiect platit. Cu dosar depus. Omul striga in pustiu de cateva luni. Ca Moise. Nici atunci n-au fost urechi sa auda si nici acum. Alo, Electrica? Alo, Politia? Alo, consilieri locali, puteti pune o vorba buna si pentru un neica Dumitrache de la capatul Ploiestiului dumneavoastra?
M.B.
