Betie a puterii sau pasiune ?
Alaturat, publicam un amplu interviu cu presedintele in exercitiu al Federatiei Romane de Fotbal, Mircea Sandu, dialog de-a lungul caruia cel supranumit „Nasul” nu s-a ferit sa raspunda la intrebari care, cu siguranta, l-au deranjat. Dar nu si-a exteriorizat, nici un moment, o stare de disconfort. Parcurgand raspunsurile lui Sandu, am pus-o insa, imediat, de o dilema.
Ce-l mana, oare, in lupta pe acest om – care i-a dedicat sportului-rege 41 de ani, dintre care 15, in calitate de sef peste fotbalul romanesc -, ce este atat de hulit in presa ? Iar asta in special din momentul cand a anuntat ca va candida, din nou, la functia suprema de la FRF, desi afirmase, pe la inceputul acestui an, ca nu o va mai face.
Betia puterii – ar spune detractorii „Nasului”. Pasiunea pentru fotbal – ar replica admiratorii sai. Dintre cele doua pareri, am inclina spre a doua, in eventualitatea in care am gandi retrospectiv, adica strict la perioada fructuoasa a asa-numitei „Generatii de Aur”, pe care Mircea Sandu a exploatat-o, cu pricepere, la maximum. Raportandu-ne, insa, la ultimii ani, secetosi din punctul de vedere al performantelor pe plan international – de la juniori si pana la seniori, la nivel de prime reprezentative, ideea ar fi ca omul de fotbal autointitulat, cu trufie, ca fiind nascut la kilometrul zero s-a imbatat de prea multa putere !
In orice competitie, se stie, in afara luptei din arene, exista si o alta – desfasurata ante-factum – in care programele vorbesc pentru contracandidati. E drept, pana in ’89, atunci cand Sandu batea mai mult mingea prin iarba, se numeau planuri. Apoi, imediat dupa, cand cravasa o generatie de exceptie pentru fotbalul autohton, a fi vorbit despre contracandidati ai „Nasului” ori despre programe ar fi fost superfluu. Acum, insa, cand programul devine motorul activitatii fiecaruia, fapt pe care ar trebui sa-l constientizeze electoratul, Mircea Sandu o cam scalda. Ca ar fi vrut sa-l puna pe site-ul FRF, dar s-a gandit ca n-ar fi corect fata de Gica Popescu, contracandidat ce n-ar fi avut aceeasi posibilitate. Stati putin, cine il impiedica pe Sandu sa mearga si mai departe cu fair-play-ul, oferindu-i „Baciului” posibilitatea publicarii si a programului sau pe site-ul FRF ?!
Tot asa, n-am inteles de ce seful de la Casa Fotbalului s-a ferit sa recunoasca faptul ca a fost, recent, la Campina, in campanie electorala, mimand ca a fost vorba doar despre o invitatie primita de la conducatorii cluburilor din diviziile B si C, din regiune, pentru a discuta aspecte legate de fotbalul juvenil. In 15 ani de domnie a lui Mircea Sandu, sa ne fie cu iertare, n-am mai auzit despre vreo asemenea intalnire, desi activitatea juvenila a dat, incontinuu, rateuri peste rateuri ! Nu, Mircea Sandu nu trebuia sa ne abureasca, ci ar fi fost laudabil pentru el daca ar fi spus raspicat ca si-a inceput campania electorala in Prahova !
In concluzie, chiar daca – la cum ii cunoastem pe oamenii de fotbal cu drept de vot la Adunarea Generala din 21 noiembrie – apreciem ca jupan la FRF va ramane, in urmatorii patru ani, tot unul dintre cei mai speculativi atacanti din istoria soccer-ului romanesc, ne-am permite sa-i dam un sfat. Sa nu mai vada dusmani peste tot: in presa, in sfera politicului, chiar si in propria casa – vezi cazurile lui Cristian Bivolaru sau Ion Craciunescu ! Pentru ca, daca va continua tot asa, s-o gasi, intr-o zi, jumatate plus unu electori, carora sa nu-i mai placa de mutra lui. Si i-ar parea foarte rau, atunci, il asiguram pe Mircea Sandu !
Dragos TRESTIOREANU
