Nici tiran, dar nici mamaliga !
Maria BOGDAN
Militieni care sa-ti stranga degetele la tatana usii ori sa te oblige cu bastonul sa scrii o declaratie e clar ca nu mai vrem. Dar nici politisti care sa se moaie ca mamaliga in fata infractorilor nu-s de dorit. Cautand drumul spre reforma, spre europenizare, se pare ca am obtinut tot ce e mai rau din aceasta institutie. Pe de o parte, pentru ca drepturile omului le dau derbedeilor foarte mult nas in fata fortelor de ordine; pe de alta, uneori e chiar bine sa-ti ascunzi lipsa de eficienta si reactie dupa o lege slaba. In fine, e chiar posibil ca insusi legiuitorul sa-i fi stirbit autoritatea politistului, caruia a ajuns sa-i fie teama sa se poarte barbateste cu un talhar ori sa traga cu arma fiindca e posibil sa fie purtat prin judecata pana la adanci batranete. Si tot legea il defaimeaza de multe ori prin faptul ca infractorului prins i se da drumul, ulterior, pe usa din dos. Pe de alta parte, rememorand pozitiile sociale extraordinare pe care si le-au capatat extrem de multi oameni ai legii din salariile lor de bugetari (ha, ha, ha), e limpede ca ei trebuie sa se spele mult si bine pe maini pana s-or curata de pacatele atator generatii, unele inca in uniforma. Toate aceste mecanisme functioneaza si in politia de astazi.
Unii vorbesc despre detectorul de minciuni, portrete robot si probe ADN cu ajutorul carora se descalcesc dosare extrem de complicate, iar in Ploiesti n-am fost in stare, de peste un deceniu, sa scapam de schimbaci. Singura modificare in cazul lor este ca si-au schimbat cartierul general de la Hotelul Prahova pe Strada Teatrului, apoi la Casa Modei, intre Mercur si Unirea si, mai nou, peste tot, in centru, acolo unde exista o casa de schimb valutar. Faptul ca un inspectorat intreg n-a fost in stare sa curete orasul de acesti smecherasi – indiferent ca fac parte din lumea interlopa, cum deseori se spune – vorbeste de la sine despre eficienta si competenta. Cu minus. Mai jos, in pasajul Nichita Stanescu, isi fac veacul, tot de ani si ani, niste puisori ai faunei valutare, care se ocupa cu lucruri mult mai marunte. Au inceput cu vanzari – cumparari de cupoane, iar acum, s-au reprofilat pe telefoane. Ca nici pe acestia n-a reusit ditamai institutia sa-i termine, iar e o nota proasta la adresa politiei. Mai departe. S-au inmultit spargatorii. S-au inmultit hotii la drumul mare. In 80 de cazuri, cel mai vechi de prin ‘98, faptasii nu au fost prinsi. Altii sunt afara, fiindca ruda mai mare a politiei, justitia, asa a crezut de cuviinta, sa-i judece pe infractori in libertate, eventual sa le mai dea posibilitatea sa mai ciordeasca bijuterii sau bani. Si-aici e aici: in loc sa faca ce-o face si sa ne asigure securitatea in locul in care traim, politia ne sfatuieste sa ne punem broboada pe cap, sa nu-i ispitim pe faptasi cu aurul din urechi ori de la gat. Pai, haide sa spoim vilele pe dinafara, sa para ponosite, ca sa nu-i tentam pe spargatori, sa renuntam la mertane in favoarea trabantului, ca e masina saracului. Si asa mai departe. Drept este ca si populatia face o imensa greseala, prin pasivitatea fata de un furt la care oamenii sunt martori. Corect ar fi ca imediat toata lumea sa sara, sa-l imobilizeze pe faptas, sa-l dea pe mana politiei. Dar sa ni se ceara sa stam baricadati in casa, fiindca sunt liberi sa misune in oras spargatorii, e prea de tot !
