Europa in flacari

Luiza RADULESCU PINTILIE

In „Orasul luminilor” s-au scurs multe zile negre. Starea de urgenta instituita in Franta, in urma cu trei zile, incearca sa detensioneze o situatie scapata de sub control. Violente ce n-a vazut Parisul in epoca moderna au ingrozit o lume intreaga, readucand in discutie teme grave: imigrare, subrezenia unor sisteme multiculturale care, dupa ce le-au deschis larg portile, acum condamna „agitatii veniti din tot felul de tari”, puterea de adaptare sau de inadaptare a celor care deveniti cetateni, cu acte in regula, ai altor patrii nu se integreaza, de fapt, niciodata. Flacarile care au aprins cerul multor orase franceze, sub exploziile violente ale cocteilurilor Molotov, scot la lumina zilei probleme grave , care mocnesc, de altfel, in multe, prea multe ale zone ale lumii. Pe de o parte, e vorba despre esecul politic al guvernelor franceze in a gestiona, corect, problemele sociale. Saracia si somajul lasa loc cersetoriei si vagabondajului, opiniei ca se poate trai din furat, dar si traficului de droguri si arme, vandalismului si terorii. Profitabila mana ieftina de lucru chemata in Hexagon s-a razbunat peste timp, dovedind ca societatea franceza nu era chiar atat de pregatita, la momentul respectiv, sa-i primeasca si nici dupa aceea, sa-i asimileze. Au fost izolati in cartiere marginase, tratati in bloc ca niste delincventi – s-a mai vorbit in Franta despre antisemitism, rasism, intoleranta – si platiti sa faca munca de jos. „Golani din suburbii” cum le-a spus un inalt oficial. Fara a ne erija intr-o analiza profunda, ne permitem sa sugeram ca se pun sub semnul intrebarii chiar limitele unui sistem democratic si acest lucru nu este valabil numai in Franta. Devine tot mai de actualitate o incercare de anticipare a perspectivelor pentru tinerii francezi de astazi, fie ei copii ai celor veniti din diverse colturi de lume acum o jumatate de secol, fie ai francezilor-francezi. A viitorului intregii lumi, bulversata de tot felul de violente pe care nu este cazul sa le mai reamintim. S-a spus despre secolul trecut ca este unul „nervos”. Aproape in fiecare zi, apar alte dovezi ca secolul al XXI-lea se doveste a fi, nu in putine imprejurari, de-a dreptul dement.