Dan DIMACHE
Taras, grapis, mai pe branci, mai in picioare, Romania trece cu bine si de 2005. Un an in care, pe plan intern, nivelul de trai nu a crescut, dar nici nu s-a prabusit, lasand populatia in aceeasi ameteala caracteristica pentru ultima perioada. Totusi, amplele miscari sociale culminand cu greva generala a profesorilor constituie un semnal ca lucrurile nu se misca tocmai cum trebuie. In plan extern, relatiile cu Uniunea Europeana au mers inainte, desi cu destule probleme legate de o anumita orientare a noastra spre SUA, orientare care ne-a adus, totusi, „biletul castigator”, in sensul implinirii istoricei asteptari a americanilor pe plaiurile mioritice, prin amplasarea bazelor militare in Romania.
Sa zicem, facand un calcul sumar, ca a fost un an nici cald, nici rece, care ne tine pe linia de plutire. Justificari s-ar gasi destule, in primul rand prin faptul ca a fost o perioada de asezare a lucrurilor dupa instalarea unei noi administratii. Dar ce a fost, a fost si mai mult ne intereseaza ce va sa fie. Si va sa fie un an crucial, la capatul caruia miza este aderarea la UE, una poate si mai mare decat cele legate de NATO si Statele Unite. Aceasta pentru ca, a devenit clar, momentul intrarii in Uniunea Europeana va marca finalul unei epoci. Al unei epoci urate, plina de greutati si privatiuni, de convulsii si de barbarie economica, politica, sociala pe care le-au trait romanii. A fost denumita tranzitie. Desigur, asta nu inseamna ca atunci cand ne vom fi vazut acceptati in structurile europene, gata, am scapat. Va fi greu, va fi mult de munca, va mai fi de suferit, insa cel putin vom sti pe ce drum mergem, fie la nivel de stat, fie la nivel de individ. Insa, am spus, pana acolo mai avem un 2006 care se anunta infernal. Fara a spune cuvinte mari, daca nu ne vom inhama cu totii la aceeasi caruta, nu se stie cum o vom scoate la capat.
Coruptia, securizarea frontierelor, administratia ridica marile semne de intrebare pe care si le pun europenii in legatura cu Romania. Presiunea interna si externa in Romania va apasa in sensul acestor trei mari chestiuni, pe care tara noastra nu are cum sa le rezolve intr-un rastimp atat de scurt, de 12 luni, insa va trebui sa dea semnale clare ca s-a angajat intr-o directie buna. Or, nu-i treaba tocmai simpla sa-i convingi pe oficialii europeni ca – prin alocarile de fonduri de miliarde de dolari pentru noii membri – „investesc” corect in Romania banii contribuabililor din tarile lor. Pentru ca or mai inchide ei ochii, or mai accepta si un compromis, inclusiv daca sunt „motivati” intr-un fel sau altul, insa pentru alte probleme, dar nimeni nu risca atunci cand e vorba de banul public, de taxe etc. In concluzie, nu vom putea cadea la pace cu ei. Si nici face blat. Asa ca, la treaba !
