DEGETUL PE RANA

– Interviu cu dr. Daniela Smeianu, medic primar oncologie, sef al
sectiei de specialitate a Spitalului Schuller din Ploiesti, coordonator
al programului national de oncologie pentru judetul Prahova
– Doamna doctor, cat de frecvente sunt cazurile de cancer de san la nivelul judetului, cat si in tara ?
– In Romania, ca si pe plan mondial, decesele prin cancer se situeaza pe locul al II-lea din totalul deceselor inregistrate. La femei, cancerul de san este pe primul loc, ca prevalenta. Boala afecteaza si barbatii, dar mult mai rar. La sectia de oncologie a Spitalului Schuller sunt in evidenta 1000 de persoane care efectueaza tratament ori l-au finalizat si sunt, in continuare, monitorizate. In fiecare an apar, insa, cel putin 200 de cazuri noi. Din pacate, doar in 10 % dintre cazuri boala este curabila. Cu toate campaniile de informare despre aceasta afectiune, derulate in mass-media, femeile continua sa vina prea tarziu pentru a fi vindecate. Trebuie precizat ca acest tip de cancer este curabil, dar numai daca persoana bolnava se prezinta la medic in primele faze ale bolii. In stadiul al treilea al cancerului de san nu mai putem vorbi despre curabilitate, ci de prelungirea vietii, cu 10-15 ani, cu ajutorul tratamentului.
– De ce nu vin femeile la medic, atunci cand cancerul este inca intr-un stadiu incipient ?
– Exista mai multe motive psiho – sociale. Multor femei le este teama de diagnostic si de tratament. Altora le este frica si refuza biopsia – procedura prin care diagnosticul trebuie confirmat. Unele prefera sa apeleze la medicina alternativa, care nu numai ca nu trateaza boala, dar uneori le poate agrava starea de sanatate. De obicei, ele se feresc sa spuna ca au apelat si la astfel de mijloace, dar noi banuim asta, atunci cand raspunsul la tratament nu este cel pe care il asteptam.
– Probabil multora le este teama si de faptul ca si-ar putea pierde un san…
– Da, desi la ora actuala aceasta frica nu este intemeiata, deoarece exista metode de refacere a sanului, iar Casa de Asigurari de Sanatate acopera cheltuielile pentru operatia de reconstructie mamara. Pe de alta parte, exista si metode de operare conservatoare a cancerului mamar. Mai precis, se scot tumora si axila, iar tesutul sanatos ramane. Femeia nu este deci, in mod atomat supusa unei amputatii, dar totul este sa se prezinte la medic in stadii curabile, operabile.
-Cat timp ramane o persoana bolnava de cancer de san in evidenta spitalului ?
– Fisele lor raman la noi timp de 30 de ani, intrucat cancerul de san poate sa reapara. Am avut cazuri de cancer in metastaza aparute si dupa 20 de ani de la primul tratament. De aceea femeile sunt si monitorizate, in primii doi ani, din trei in trei luni, iar in urmatorii trei ani, din sase in sase luni.
– Ce ne puteti spune despre varstele pacientelor dumneavoastra ?
– Varsta este in descrestere. Daca acum zece ani boala afecta femei care in marea majoritate aveau peste 50 de ani, acum avem din ce in ce mai multe intre 40 -50 de ani, care au inca ciclu menstrual – ceea ce este un factor agravant. Dar am avut cazuri de cancer mamar la 17, 20, 25 de ani.
– Care sunt factorii care cauzeaza instalarea acestei boli ?
– Lipsa sarcinii si a alaptarii, aparitia menstruatiei la varste mici, prelungirea ciclului menstrual dupa 50 de ani, factorii endocrini. Si factorul ereditar este important. O persoana a carei mama, bunica sau matusa a avut cancer mamar prezinta risc mare de a dezvolta ea insasi aceasta boala. Exista posibilitatea de a afla daca o persoana are o predispozitie genetica pentru cancerul mamar. Deocamdata, la un singur laborator din tara se pot realiza astfel de determinari genetice, dar sunt foarte scumpe, iar Casa de Asigurari nu le poate plati. As mai adauga faptul ca traumatismele psihice provocate de un divort, decesul unui membru al familiei etc. pot accelera predispozitia de a dezvolta un cancer la san.