Modul de adresare in societate este foarte important si spune multe despre gradul de civilizatie al fiecaruia dintre noi.
Un om civilizat va respecta intotdeauna anumite reguli de buna cuviinta indiferent de persoanele cu care intra in contact.
Prima regula este aceea ca tutuirea nu se face decat cand suntem siguri ca este binevenita. A doua: tutuirea se face de catre cel mai in varsta, de catre superior si de catre doamna domnului. La varste apropiate, la cei din medii sociale asemanatoare, cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu „dumneavoastra”. Dar nu vom putea niciodata spune cu nonsalanta „tu” unui medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in varsta care ne-a fost diriginte dar cu care am devenit, intre timp, colegi de cancelarie.
Nici parintilor nu li se mai spune astazi „dumneata” ci de multe ori copiii li se adreseaza acestora pe numele mic: Sanda, Andrei.
Daca atmosfera este destinsa, calma, daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune, totul este in regula. Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu „mama” si „tata” dar le putem spune pe numele mic: Rodica, Florin. In unele cazuri, cand nu se depaseste bariera lui „dumneavoastra”, ne putem adresa cu Doamna Silvia, Dommule Andrei.
