Oaspete amazonian pentru o clima tropicala !
In Sinaia, clima e de-acum tropicala! Norii densi ai caniculei n-au iertat nici o statiune de pe Valea Prahovei. O singura vietuitoare pare sa se simta in elementul sau pe caldurile infernale. Daca n-ar fi inchis intr-o colivie, probabil ca exemplarul albastru de ara macau scos – in fata hotelului Rowa – ar jubila, simtindu-se ca acasa. Desi are clima pe care si-o doreste, papagalul nu poate face abstractie de gratiile care il priveaza de libertate. In loc sa se desfete cu argila din Anzi sau cu suculentele fructe ale junglei, trebuie sa se multumeasca cu biscuitii pe care turistii ii strecoara printre zabrele. Papagalul ii primeste resemnat si, ca un batran caruia i-au cazut dintii, ii tine in cioc, pisandu-i si asteptand sa le neutralizeze scortosenia. De cupola inchisorii sale, a fost atarnat un pai cu aspect de saleu, dar cu compozitie de plastic. Papagalul il melita enervat si reuseste sa-l scamoseze. Plictisita si iritata de curiosii care se strang in jurul custii sale, pasarea se catara pe peretii coliviei, ajungand cand cu capul in jos cand in sus, aratandu-le curiosilor dosul sau multicolor. De cusca sa se apropie un tataie imbracat sport (foto). Din profil – nas acvilin, barbie proeminenta, dinti inexistenti – pare o veriga mai pricopsita a lantului evolutionist care coboara la elegantul exemplar de ara macau. Tataia cauta un limbaj comun cu vietuitoarea policroma si gajaie nestingherit: „Burtica lui colorata…”, „Manca-i-as eu burtica…ai, ai, ai, cine ti-a dat tie biscuiteii?” „Vino la tata, vino la taticu!” isi cheama batranul, prietenul, printre gratii. Sfatul batranului este, insa, zadarnic: pasarea stie sa faca multe trucuri, insa lectii de contorsionism pare sa nu fi luat inca, intrucat ramane, in continuare, captiva increngaturii de sarma in care a fost pusa de catre stapanii sai, hotelierii.
(I.S.)
