Ostaticul, primit ca un erou
Ieri, la firma Petroconsult, a fost sarbatoare; de fapt, a fost o sarbatoare a societatii – care a intrat in traditia tuturor salariatilor de aici – amanata (18.000 de sarmale au fost tinute la congelator) pentru a-l primi, cum se cuvine, pe colegul lor EMIL NEAGU, specialistul rapit in Nigeria. Ieri, acesta, insotit de sotia Mihaela si fiica Silvia, a revenit in mijlocul colectivului Petroconsult care, la ora 16.20, l-a primit cu aplauze, cu imbratisari. Practic, Emil Neagu a sosit direct de la aeroport in mijlocul colegilor sai, incat nici nu a avut timp sa vorbeasca, pe cat si-ar fi dorit, cu cei dragi. Directorul general al Petroconsult – ing. Mircea Laba – l-a invitat, intai de toate, sa se arate colegilor, ca sa-l cunoasca mai bine, si fata de care Emil nu a reusit decat sa spuna, simplu si firesc: „Va multumesc ca ati fost cu totii alaturi de mine; a fost greu dar este bine ca s-a terminat totul cu bine!” Dupa care, la indemnul directorului general Laba, Emil Neagu a luat un pahar cu tuica, asa, ca sa uite, pe moment, cosmarul prin care a trecut. Si apoi, nu a mai prididit cu imbratisarile, intalnirile cu colegii, cu raspunsuri „la minut” pentru ziaristii din presa centrala si locala, cu retrairea momentelor traite acolo, departe, ca ostatic.
Dar si-a facut timp, si la insistentele directorului general Mircea Laba, sa vorbeasca, exclusiv, presei. Asa am aflat ca rapirea sa s-a petrecut, intr-o luni seara, pe la ora 8, fiind luati ostatici sapte colegi de la Exxon Mobil. Rapitorii – care nu erau mascati – au fost in numar de 16. Scopul rapitorilor a fost sa obtina bani din rascumpararea lor deoarece erau specialisti, iar pe acolo, un european sau un american „face bani multi”. „Cand ne-au rapit, ne-au luat telefoanele mobile, pe care ni le dadeau doar ca sa sunam autoritatile – din tara sau din Nigeria – pentru a le informa cu situatia noastra si cu solicitarea lor. Am fost «cazati», toti sapte, pe aproximativ 10 m.p. pe o insula, in jungla, unde am dormit pe rogojina, sub cerul liber, la cheremul tantarilor, iar cand ploua ne protejam cu pungi de plastic. Mancam o farfurie de orez fiert pe zi – aceasta era ratia, desi, initial, ni s-au promis conserve de peste… Am slabit 10 kilograme ! Tot timpul insa eram presati sa anuntam autoritatile si, pe zi ce trecea, tensiunea, deruta, teama cresteau in noi, mai ales ca, in stilul pe care li-l cunosteam, rapitorii incepeau sa ne ameninte cu moartea. Chiar ne-au precizat, la un moment dat, ca luni – ziua care urma sa vina – ne vor urca intr-o barca si ne vor duce intr-un loc unde va fi impuscat unul dintre noi, cel pe care il va alege Dumnezeu! 19 zile am trait intr-o astfel de tensiune, in care nu am folosit apa si sapunul – desi apa era la cateva zeci de metri de noi – pentru ca le era teama sa nu fim zariti, cumva, de pescarii din zona. Astfel ne-au presat tot timpul incat, la un moment dat, chiar imi pierdusem speranta si eram in stare sa pun capat aceslui chin! Mai ales ca am avut si doua zile in care, din cauza intarzierii unui acord cu rapitorii, acestia au inceput sa ne ia si la bataie !? ”
Cosmarul lui Emil Neagu a luat sfarsit, din cate am aflat, ca urmare a interventiilor companiei la care lucra, ale Guvernului nigerian si ale ambasadei tarii noastre la Niger. Cel putin autoritatile nigeriene – care au dorit sa curme astfel de practici pe teritoriul lor – au „tras de timp” pentru a nu da apa la moara rapitorilor si, in negocierile purtate, sa nu pericliteze vietile oamenilor. La intrebarea noastra, „Ce suma s-a platit pentru eliberarea voastra?”, Emil Neagu ne-a declarat: „Nu pot spune suma deoarece, in primul rand, doar o banuiesc; apoi, autoritatile ne-au cerut sa nu comentam acest aspect. Eu insa am auzit vorbindu-se despre o suma, spre sfarsitul celor 19 zile dar cel plecat dupa bani nu s-a mai intors si iarasi, am intrat intr-o stare de nedescris”.
Ieri, Emil Neagu a fost, probabil, cel mai fericit om din lume; si-a regasit familia, colegii, prietenii si s-au bucurat impreuna. A fost eroul Petroconsult Ploiesti ! Emotiile au fost mari si in randul acestora.
Directorul general Mircea Laba: „Emil Neagu este specialistul nostru, colegul nostru pentru care am tremurat cateva saptamani. Sa bem, cu totii, o tuica si sa ne bucuram de prezenta lui printre noi!”
Mihaela – sotie, salariat la Petroconsult: „Nu pot sa spun cate momente grele am trait deoarece nu le-am contabilizat. M-am bucurat de sprijinul colegilor, al autoritatilor, care mi-au injectat doza necesara de optimism. Dar nu credeam vreodata sa ajung sa traiesc asemenea clipe !”
Silvia – fiica, 16 ani, eleva la Colegiul National “Mihai Viteazul”: „Este foarte important ca s-a intors acasa; il iubesc tare mult si nu mi-am dorit alt cadou decat imbratisarea tatalui meu!”
I-am lasat pe Emil Neagu si colegii sai sa savureze, in continuare, placerea revederii, in compania unor preparate alese, pregatite special pentru sarbatoarea Petroconsult, spre care directorul general Laba indemna frecvent: „Luati friptura, serviti sarmale cu mamaliguta, mai turnati tuica, sau vin, dati zor cu micii, sa nu se raceasca!”
Leon CHIRILA
