Pentru cine este familiarizat cu zona Vaii Prahovei, faptul ca painea din Comarnic este printre cele mai sigure delicii ale locului e un pont care nu mai trebuie sa fie dezvaluit. Desi reteaua de brutarii comarnicene impanzeste mai toate cartierele orasului, trei dintre acestea sunt pozitionate chiar pe marginea DN1. Marin Bulearca este proprietarul uneia dintre ele. Brutaria sa are doisprezece angajati, dintre care doi sunt vanzatori. Si cei care asuda in incaperea cuptoarelor, si cei care stau la tejghea, abia reusesc sa onoreze cererea clientilor. „Am aceasta afacere de zece ani, dar nu m-am gandit niciodata sa incerc sa deschid brutarii sau puncte de lucru si in alte localitati. Pur si simplu, n-am avut vreme sa ma extind: potentialul vanzarilor este deja mare si cu greu ii fac fata”, spune Marin Bulearca.
Secara triaza intelectualii
„Pe langa paine si covrigi, realizam toata gama de produse din aluat dospit: colaci impletiti, cornuri – cu gem sau ciocolata, branzoaice, lipii etc. De catva timp, facem si paine neagra, si paine de secara, produse pe care comarnicenii, in special cei cu mai multa carte, au inceput sa le caute din ce in ce mai mult. Painea din secara, pentru ca este facuta dintr-o faina mai putin rafinata, este cea mai sanatoasa”, spune Marin Bulearca, care povesteste ca vadul brutariei sale creste semnificativ la sfarsitul saptamanii, cand pe DN1 trec multe masini de turisti. Modernizarile impuse de Uniunea Europeana pentru activitatea brutariilor sunt vazute cu ochi buni de comarnicean: „Urmare a acestor noi criterii de igiena, eu a trebuit sa investesc circa doua miliarde de lei vechi in brutarie: am amenajat spatii noi si am cumparat cazane de inox. Nu mi-a parut rau! Chiar daca cerintele UE m-au costat acesti bani, le consider bine venite: sistemul e mai serios si ne permite sa fim competitivi. Nu puteam sa ramanem la dotarile de la 1907”, mai spunea interlocutorul nostru.
Ploiestenii mananca o paine… electrocutata
Proprietarul brutariei isi cunoaste bine valoarea marfii: intoarce o franzela cu susul in jos, si-i ciocaneste coaja groasa cu degetele. Painea bine rumenita este elastica si rasuna ca un lemn nobil. Pe cat de mandru este Marin Bulearca de productia sa de „paine romaneasca pe vatra”, pe atat de critic este fata de felul in care traditia coacerii painii s-a depreciat in orasele mari, cum sunt Ploiestiul sau Bucurestiul. „Painea care se gaseste la Ploiesti este o paine electrocutata, facuta sa creasca fortat. Noi, aici, in Comarnic, am pastrat traditia painii romanesti, si am reusit sa rezistam la toate retetele care au traversat si au influentat panificatia autohtona. Un prim secret al painii comarnicene sunt cuptoarele de pamant cu ardere directa. Un altul este faina de calitate ridicata: eu cumpar faina ungureasca, de la Sibiu. Iar un altul este sa ai meseriasi buni, care fac paine din tata in fiu”.
Coca nu trebuie sa se „platuiasca”
Un astfel de meserias este Ion Botoaca (in foto), brutarul sef din brutaria lui Marin Bulearca. Desi se-apropie de 50 de ani, brutarul arata tanar ca si cum viata intreaga dusa intre sacii de faina l-au impiedicat sa inainteze in varsta. Fiind un maestru in examinarea organoleptica, descifreaza rapid ce fel de paine se consuma in capitala judetului: „La Ploiesti, painea este obtinuta cu multi amelioratori si cu un concentrat de panificatie numit premix. Aceste substante permit introducerea in circuit a unei faini de calitate scazuta. Desi vanzatorii sunt multumiti ca au o productivitate mare, realizand o paine afanata, efectul acestor produse asupra organismului uman e foarte nociv. Noi achizitionam faina dupa buletinele de analiza: trebuie sa contina gluten in proportie de peste 30 % si sa aiba un indice de deformare foarte mic. Acest indice se stabileste punand coca pe hartie milimetrica si masurand felul in care s-a aplatizat. Daca faina este slaba calitativ, coca se va platui si nu-si va pastra forma”, spune Ion Botoaca, explicand ca tipul de cuptoare folosit in brutariile comarnicene este cel mai vechi aparut in Romania.
Ionut STANESCU
