Se vor demola si alte cladiri de pe langa Postavarie?
Odata cu demolarea Fabricii de Postav din Azuga, este pusa sub semnul intrebarii si soarta unei cladiri vechi de peste o suta de ani – situata chiar in poarta fostei intreprinderi (in foto). Este greu de crezut ca imobilelor de lux care vor fi construite pe dambul Postavariei le va putea tine calea aceasta constructie putregaita, din secolul al nouasprezecelea. De-a lungul timpului, cladirea i-a gazduit pe cei care munceau la Postav, initial ingineri, apoi de toate calificarile. Dupa Revolutie, vechiul imobil, cu apartamente modeste, paliere intortocheate si incaperi mici cat celulele unei inchisori, a atras cativa vanatori de resedinte de vacanta din Bucuresti si Constanta. Nu e greu de ghicit unde s-a mutat un strainas: placile de polistiren prinse in holsuruburi de peretii exteriori, ferestrele termopan si usa metalica, care le blindeaza domiciliile, ii dau de gol. Altminteri, cladirea are zidurile igrasioase, cercevelele scartainde si parchetul obosit de cati oameni l-au luat in picioare, in cele trei secole pe care le-a apucat.
„M-oi mai duce doar la Iisus Cristos”
Floarea Tanau (foto), 80 de ani, locuieste intr-una dintre camarutele cu vedere spre padure. A auzit harmalaia buldozerelor care fac praf fosta intreprindere de stofe, insa nici nu vrea sa se gandeasca c-o sa trebuiasca sa se mute din darapanatura in care traieste de 26 de ani. Din incaperea ticsita cu mobile, icoane si fotografii de familie, vrea sa mai mearga doar la mama, tatal si fratele ei. Nu crede sa mai fie mult pana se vor reuni pe lumea cealalta. „Sunt plina de reumatism. 23 de ani am locuit in subsolul casei de cultura. Am venit in Azuga in 1958. Am lucrat si la fabrica de Bere, si la Postav. A trebuit sa iau in spate butoaie grele si sa indur frigul. Cand eram tanara, am suportat foamete, razboi si mizerie”, isi trece, printre suspine, batranica viata in revista. Lacrimile o ineaca de cateva ori, apoi reia problema unui eventuale schimbari de domiciliu psalmodiind: „Eu doar la Iisus Cristos m-oi mai duce”. Dna Savu, o femeie mai cu picioarele in lumea aceasta, locuieste la parterul sandramalei. Si ea este varstnica, insa demolarea cladirii nu ii creeaza panica: „Daca or vrea sa ne cumpere si sa ne demoleze, sa nu ne dea bani, ci alte case, fiindca, in ziua de astazi, nu prea mai ai ce face cu banii. Cladirea asta este veche de cel putin 120 de ani. Inca lucram la Postav, si eu, si sotul, cand fabrica a aniversat un secol” Din cate stie femeia, nu s-a pus inca problema „sa fie demolati”. Primarul orasului Azuga, Adrian Purcaru, infirma si el zvonul demolarii cladirii. „Din cate cunosc, proprietarii viitorului complex de agrement si-ar dori sa cumpere acest imobil. Insa ramane de vazut ce se va intampla”.
Ionut STANESCU
