Centrala hidroelectrica de la Sinaia (foto1) a fost construita in anul 1898, urmare a avantului economic pe care l-a cunoscut aceasta zona la sfarsitul secolului al XIX-lea. Portretul inginerului Elie Radu, cel caruia uzina ii datoreaza existenta, poate fi vazut la intrarea in centrala, sub forma unui basorelief turnat in bronz (foto2). Centrala a fost data in functiune in anul 1899, avand trei grupuri – trei hidroalternatoare, care produceau cate 250 de kw. Doi ani mai tarziu, in anul 1901, acestora li s-a mai alaturat un grup de 250 kw, astfel incat puterea instalata a uzinei a ajuns la 1 Mw. Turbinele si generatoarele fiecarui grup au fost produse de doua firme nemtesti, Voith din Heidenheim si Lahmeyer din Frankfurt. La vremea cand a inceput sa produca energie, centrala era cea mai mare din tara. Scopul amenajarii sale a fost iluminatul strazilor orasului Sinaia si a garii din localitate. Atunci cand dezvoltarea industriei a dus la aparitia mai multor consumatori, energia produsa aici devenind insuficienta, uzina a ramas doar unul dintre furnizorii sistemului national de energie.
Cu mici exceptii, toata aparatura care se gaseste in centrala este cea originara. In 1927, la grupul numarul 1 a fost operata o modificare asura turbinei. In 1933, era vorba ca aceasta modificare sa se extinda si la turbinele celorlalte trei grupuri, insa, din motive necunoscute, ideea a fost abandonata. Cu sau fara aceasta modificare, toate cele patru hidroalternatoare au fost la fel de trainice, anul acesta, ele atingand 108 ani de cand functioneaza incontinuu. Potrivit lui Eugen Calota, maistru la formatia de exploatare energetica a Vaii Prahovei, ele ar putea fi gasite functionand si peste inca o suta de ani: starea lor tehnica este perfecta.
Nemtii au vrut sa cumpere putin trecut
Uimit de faptul ca, in Euro-pa, inca mai sunt in functiune turbine atat de vechi, fabricate de firma Voith, in urma cu cativa ani, directorul executiv al acestei societati a facut un drum la Sinaia special pentru a le vedea. La randu-i, pe pagina sa web, la sectiunea „istorie”, firma Lahmeyer a publicat o singura fotografie considerata reprezentativa pentru tot trecutul numelui pe care il poarta: cea in care apar cele patru generatoare care produc si astazi energie la Sinaia (foto3). In 1998, atunci cand s-a aniversat un secol de la construirea ei, in cateva dintre incaperile centralei a fost amenajat un muzeu al energeticii prahovene. Aici, au fost expuse componente vechi, recuperate de la diverse instalatii din sistemul energetic al judetului Prahova: panouri de comanda (foto4), aparate de masura, intrerupatoare, relee de protectie, contoare, care au functionat timp indelungat la centralele din Doftana, Floresti, Campina sau Busteni. Specialisti arabi, chinezi, englezi, nemti sau de alte nationalitati au vizitat muzeul ca pe un loc de pelerinaj al energeticii mondiale, lasand mesaje in cartea de onoare a acestuia (foto5). Dupa cate spune Eugen Calota, nemtii au cerut doua dintre grupurile fabricate odinioara la ei in tara pentru a le expune intr-un muzeu propriu. Desi ofereau la schimb doua instalatii ultra performante, solicitarea le-a fost refuzata.
Informatii comparative
Putin mai in aval de centrala data in functiune acum 108 ani, au fost construite, in urma cu douazeci de ani, alte trei microhidrocentrale, de aceeasi putere ca si aceasta. Daca centrala construita inainte de 1900 nu a avut nicio sincopa in toata istoria sa, cele ridicate in urma cu douazeci de ani, ale caror hidroalternatoare erau produse la Resita, au avut probleme inca de la inaugurare. Desi puterea lor instalata era de 300 KW, reuseau sa produca doar cate 133 KW. A fost nevoie de indelungi ajustari si corectii, pentru ca ele sa fie aduse la puterea pentru care fusesera proiectate, dupa cate povesteste maistrul Eugen Calota.
Pentru a functiona la intreaga capacitate, centrala are nevoie de 8 metri cubi de apa pe secunda. In perioadele de seceta, cand debitul raului Prahova scade foarte mult, centrala ajunge sa functioneze chiar si cu un singur grup, celelalte trei fiind oprite. Inca nu s-a intamplat ca seceta sa fie atat de mare incat sa se impuna oprirea tuturor celor patru hidroalternatoare.
Ionut STANESCU
