Nu doar Pelesul, Pelisorul si Foisorul vor fi retrocedate fostului rege Mihai, ci si doua imobile in care odinioara au fost organizate grajdurile si spalatoria regale, dimpreuna cu o cladire apropiata – un fost depozit de lemne. Toate cele trei se gasesc pe Aleea Pelesului, in incinta lor, functionand, in prezent, restaurante si unitati de cazare de doua sau trei stele: Hotelul Bastion (grajdurile regale – foto1), vila Stavilar (spalatoria regala – foto2) si restaurantul Cutitul de Argint (depozitul de lemne – foto3). Pana in 1990, acestea au apartinut Gospodariei de Partid. Dupa 1990, ele au devenit ale Ministerului Culturii, fiind transmise spre administrare Centrului European de Cultura Sinaia (CECS), impreuna cu hotelul Economat, Casa Memoriala George Enescu si alte 14 vile din cartierul Cumpatu. La jumatatea deceniului trecut, imobilele pe care centrul le detinea pe raza domeniului Peles au avut parte de un du-te-vino administrativ, fiind preluate de RAAPPS in 1995 si redobandite de CECS in 1998 – mai putin hotelul Economat. Din 1998 pana astazi, fostele grajduri, fosta spalatorie si fostul depozit de lemne au ramas in administrarea CECS fara intreruperi.
In comunism, in spalatorie erau tinute muraturi
In 1990, cand CECS a preluat aceste trei imobile, ele isi pierdusera de mult timp, insa, utilizarea pe care o aveau pe vremea familiei regale. Cladirea grajdurilor regale a fost, in perioada comunista, mai intai, muzeu al ceramicii – unde erau expuse piese de ceramica apartinand Casei Regale – pentru ca mai apoi, din anii 1980, sa intre in circuitul turistic devenind Vila Ceramicii. La randu-i, fosta spalatorie regala a devenit Vila Stavilar tot in anii 1980, dupa ce, mult timp, aici functionase baza de aprovizionare a OJT Prahova „Era depozit de zarzavaturi si muraturi”, explica Cristina Cautes, director al CECS. Doar depozitul de lemne nu si-a schimbat destinatia in cei aproape 40 de ani. Dupa 1990, centrul a primit, asadar, in administrare vilele Ceramica si Stavilar si un depozit de lemne – identitate pe care cele trei imobile au purtat-o pana la inceputul anilor 2000, CECS obtinand venituri din exploatarea lor turistica.
Cutitul de Argint s-a infipt in depozitul de lemne pentru 25 de ani
Cristina Cautes spune ca prima idee a inchirierii celor trei imobile catre alti administratori a aparut dupa anul 2000, cand, urmare a cresterii standardelor turistice in Sinaia, CECS nu si-a mai permis sa le ingrijeasca in regim concurential: trebuiau platite impozite si taxe, trebuiau facute reparatii si investitii. Astfel, au fost comandate studii de fezabilitate din care a rezultat ca vilele Ceramica si Stavilar ar fi fost mult mai bine intretinute de catre agenti economici privati. Concluziile studiilor de fezabilitate au fost prezentate proprietarului, Ministerului Culturii, care si-a exprimat acordul ca imobilele sa fie date in administrare unor intreprinzatori particulari. Astfel, au fost organizate licitatii si au fost desemnati castigatori: in vreme ce Vila Stavilar este inchiriata pe zece ani, Vila Ceramica, devenita Hotel Bastion, face obiectul unui contract de inchiriere pe 25 de ani. De asemenea, dupa anul 2000, s-a hotarat si inchirierea depozitului de lemne. Desi a fost scos la licitatie ca depozit de lemne, la scurt timp dupa adjudecarea sa, investitorul a venit cu propunerea de a transforma cladirea in restaurant. CECS a cerut aviz de la Ministerul Culturii, avizul a fost favorabil, si asa s-a ajuns ca depozitul de lemne sa fie astazi restaurantul Cutitul de Argint, inchirierea lui facandu-se, de asemenea, pe 25 de ani. Contactat telefonic, Doru Goran, administratorul Hotelului Bastion si al restaurantului Cutitul de Argint (cele doua unitati au acelasi proprietar, desi prin firme diferite) ne-a spus ca nu stie nimic despre retrocedarea celor doua imobile catre Casa Regala. Cu administratorul Vilei Stavilar, Vasile Jitaru, nu am putut lua legatura.
O gaura de 30 la suta in bugetul CECS
De pe urma imobilelor pe care le-a avut in administrare in ultimii 17 ani, centrul a obtinut venituri importante, care l-au ajutat sa se autofinanteze si sa-si desfasoare activitatea culturala de baza. Odata cu inceputul retrocedarilor, CECS a cunoscut o continua decapitalizare, pierzand vila dupa vila. In felul acesta, din cele 14 imobile pe care le detinea in cartierul Cumpatu, in prezent, acesta mai are doar trei in administrare: unul ii este sediu, iar celelalte doua sunt, de asemenea, revendicate. Potrivit directorului CECS, veniturile obtinute din inchirierea fostelor grajduri, a fostei spalatorii si a depozitului de lemne reprezentau pentru centru 60 la suta din cuantumul resurselor proprii si 30 la suta din cuantumul veniturilor totale. „Pierderea acestor trei imobile este dureroasa pentru CECS. Va trebui sa gasim o solutie pentru a umple acest gol”, spune Cristina Cautes.
Ionut STANESCU
