Schitele lui Grigorescu si Castelul Iulia Hasdeu – “pierdute” prin sertarele judecatorilor

De un an de zile, conducerea Primariei Campina asteapta pronuntarea unor hotarari judecatoresti, definitive si irevocabile, in cele mai importante procese, de dupa 1990, in care administratia locala este parte. Iar daca tinem cont ca, in perioada comunista, nu prea le dadea mana justitiabililor sa dea statul in judecata (sau daca o faceau, nu erau luati in seama), se poate spune ca administratia campineana nu a mai fost implicata in litigii juridice de o asemenea amploare de mai bine de o jumatate de secol. Este vorba despre doua procese care taraganeaza (in buna traditie a procedurilor practicate in justitia romana), de la inceputul anilor 2000. In primul dintre ele, in care are calitatea de reclamant, Primaria Campina se judeca, de aproape cinci ani, cu Muzeul National de Arta (MNA) de la Bucuresti pentru 202 desene si schite realizate de Nicolae Grigorescu, pe care executivul local le-a cumparat, in 1939, de la fiul marelui artist, pentru o suma considerabila. Actul de vanzare-cumparare a fost gasit in arhiva Primariei Campina, care, pe baza lui, are mari sanse sa castige acest proces. Operele pictorului national, aflate de pe la sfarsitul anilor ‘50 in custodia MNA, sunt evaluate, astazi, de catre experti la aproximativ un milion de euro, ceea ce explica si cerbicia cu care se lupta in justitie conducerea MNA, care refuza sa inapoieze lucrarile respective, chiar daca dreptatea nu pare a fi de partea ei. In cel de-al doilea dosar, Primariei i-a fost intentat un proces de catre niste mostenitori ai lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care revendica, din 2002, Castelul Iulia Hasdeu, unul dintre simbolurile orasului.
La sfarsitul lunii trecute, pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (I.C.C.J.) au fost, din nou, cele doua dosare de rasunet in care este implicata Campina. In procesul in care mostenitorii lui Hasdeu, printr-o contestatie la Legea 10/2001, cer restituirea in natura a Castelului, instanta a amanat pronuntarea verdictului, stabilind un nou termen pentru 18 aprilie, pentru ca avocatii reclamantilor (la cererea acestora) sa-si pregateasca mai bine apararea. Acest lucru era previzibil, avand in vedere ca avocatul imputernicit de Consiliul Local sa intareasca echipa de juristi ai Primariei depusese o completare la intampinarea inaintata initial de catre municipalitate. Daca amanarea de mai sus a fost usor de inteles, mai dificil de priceput este de ce aceeasi instanta suprema a amanat, in cateva randuri, celalalt proces, avand ca obiect operele amintite ale pictorului national, dupa ce, la sfarsitul lunii trecute, judecatorii Inaltei Curti au lasat a se intelege ca procesul ajunsese la ultima infatisare. Pe 21 februarie, in acest dosar, s-au pus concluzii pe fond, iar I.C.C.J. a amanat pronuntarea pentru o saptamana. Pe 28 februarie, completul de judecata a anuntat ca solutia finala va fi data pe 8 martie, pentru ca si la aceasta ultima data sa se amane pronuntarea in cauza cu inca o saptamana. Motivul amanarii succesive a deciziei definitive si irevocabile este unul cel putin straniu: instanta suprema a justitiei noastre nu a avut timp suficient la dispozitie pentru a se pronunta. Pe 21 februarie, conducerea Primariei saluta faptul ca si la I.C.C.J, unde se dadeau inainte termene din sase in sase luni, s-a ajuns sa se dea termene mult mai scurte, de doua luni, nutrind convingerea ca, pe 18 aprilie, situatia Castelului Iulia Hasdeu va fi clarificata, o data pentru totdeauna, in sensul dorit de toata suflarea orasului, punandu-se astfel capat unui proces lung si istovitor. Se pare ca, intre timp, termenele de doua luni au fost inlocuite de termene de o saptamana, mai dese si mai greu de inteles.
Adrian BRAD