Cuvant la Duminica a VII-a dupa Sfintele Pasti
Nu este o intam-plare faptul ca la nasterea Mantuitorului au venit sa se inchine trei magi din departari, oameni invatati care au fost calauziti in drumul lor spre Ierusalim de o stea, un semn al naturii. Cand au ajuns la Betleem au lasat privirea de la stea si s-au inchinat lui Iisus. Pentru a cunoaste pe Dumnezeu si a intra in comuniune cu El avem nevoie de credinta.
De la Domnul nostru Iisus Hristos am aflat ca de Dumnezeu se poate apropia cineva numai prin credinta “Cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca se face rasplatitor celor ce il cauta“.
Prin credinta cunoastem ca Dumnezeu este “Tatal nostru” care din iubire nemarginita a trimis la noi pe unul nascut Fiul sau”. Credinta noastra in Dumnezeu este o cunoastere duhovniceasca a celor ce sunt mai presus de fire. Ea incepe acolo unde inceteaza cunoasterea naturala. Credinta este lumina. Ea ne lumineaza acolo unde lumina mintii noastre nu ajunge. Ceea ce ochiul trupesc “nu vede, vede ochiul credintei” ajutandu-ne sa primim “bogatia slavei dumnezeiesti” ce ni se da in vederea mantuirii.
Lumina credintei este strans legata pe de o parte de ochiul mintii, pe de alta parte de Iisus Hristos “lumina lumii” precum spunem in Doxologia mare “In lumina Ta vom vedea lumina“. Credinta noastra nu este numai cunoastere. Ea este virtute, este putere spirituala care ne lumineaza mintea, pazeste simtirea si intareste vointa, in drumul desavarsirii morale. Ea este “fereastra“ deschisa spre cer, prin care primim harul lui Dumnezeu.
Asadar, Sf. Biserica ne indeamna sa cinstim, astazi, pe Sfintii Parinti intruniti la Sinodul Ecumenic de la Niceea pentru ca ei au trait prin credinta si au aparat adevarurile despre Dumnezeu, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
