Casuta din imagine a fost construita, in urma cu aproape 80 de ani, de catre un inginer azugean, Constantin Onoiu. Acesta se nascuse in 1898, in familia unui revizor de linie, care avea opt copii si traia intr-un canton C.F.R., situat in apropiere de actuala Gara din Azuga.
Pentru a-si castiga existenta, in adolescenta, Constantin Onoiu a lucrat ca ajutor de fierar, ajutor de lacatus si ajutor de strungar, la Fabrica de Samota din localitate, reusind sa absolve, in anii de dinaintea primului razboi mondial, Scoala de Arte si Meserii de la Brasov. Observand istetimea baiatului si usurimea cu care invata sa lucreze cu masinariile noi, patronul neamt al Fabricii de Samota i-a propus tatalui acestuia sa-l trimita la studii de inginerie in Austria. „Nu-l dau, asta-i cel mai mic dintre copii. La oi, in Muntele Sorica, acolo o sa mearga!” – a raspuns revizorul de linie.
Indemnat de proprietarul Fabricii de Samota, tanarul s-a inscris, totusi, la Academia Electrotehnica de la Viena, ale carei cursuri, timp de doi ani, le-a urmat prin corespondenta. Dupa doi ani, atunci cand o institutie similara de invatamant si-a deschis portile la Bucuresti, Constantin Onoiu s-a transferat aici, unde a si obtinut diploma de inginer. A fost singurul dintre cei opt frati care a facut scoala, restul ramanand analfabeti. Dupa absolvirea studiilor superioare, proprietarii Fabricii de Hartie din Busteni, veri cu patronul Fabricii de Samota din Azuga, l-au numit pe Constantin Onoiu seful sectiei de celuloza a Fabricii de Hartie. A fost o perioada infloritoare pentru inginerul azugean, care, pana la venirea celui de-al doilea razboi mondial, se casatoreste, are trei copii, isi construieste aceasta casa in Azuga (prima din localitate care avea toaleta si baie in interior) si devine proprietarul a doua automobile.
Dupa terminarea razboiului, odata cu instalarea regimului comunist si inceperea nationalizarilor, pentru ca era relativ bogat si ocupa o pozitie importanta la Fabrica de Hartie, Constantin Onoiu a fost pus sub urmarire de catre Siguranta. „Domn’ Costica, sa pleci, fiindca am ordin sa arestez!”, l-a atentionat seful Sigurantei din Busteni pe inginer. Acesta a fost nevoit sa fuga pe un santier indepartat, unde, pentru a-si ascunde identitatea, a lucrat ca dulgher. Atunci cand timpul si climatul politic au permis-o, el s-a intors la Azuga, traind pana la 70 de ani.
Cel mai mic dintre fiii inginerului, Virgil Onoiu, a revenit si el in localitatea natala, dupa patruzeci de ani de „pribegie” in Ardeal. Acum pensionar, Virgil Onoiu a fost fotograf de meserie. O mare parte din timp, in anii 70 si 80, a lucrat ca fotoreporter principal la ziarul de partid al judetului Hunedoara. Realizarea unor afise cu teme precum „Economia de curent” sau „Introducerea sistemului de auto-taxare in mijloacele de transport in comun” i-au adus succesul in bransa. Inca mai pastreaza numeroase negative ale pozelor pe care i le-a facut Nadiei Comaneci, pe vremea cand aceasta se afla in cantonament la Deva. De doi ani de cand s-a intors in Azuga, se straduieste sa consolideze casuta construita de tatal sau.
Ionut STANESCU
