Interviu cu Elvis Arghir, expresedintele Comisiei de urbanism a Consiliului Local
La ultima sedinta a miniparlamentului campinean, primarul Horia Tiseanu a reusit, cu sprijinul unor fruntasi ai PD de la judet si de la Capitala (dar nu numai), sa il elimine pe Elvis Arghir din Consiliul Local, dupa trei incercari esuate lamentabil. La debarcarea lui Arghir, produsa la a patra incercare, un rol extrem de important l-au avut consilierii municipali social-democrati (sapte la numar), care, pana atunci, il sustinusera pe fostul presedinte al Comisiei de urbanism a Consiliului Local, in ciuda atentionarilor secretarului Primariei, Paul Moldoveanu, potrivit carora mentinerea lui Arghir in legislativul local nu ar fi tocmai legala. Se aude ca aportul pretios al consilierilor pesedisti (pana mai ieri, aliati ai lui Arghir) nu ar fi fost posibil fara interventiile unui important om de afaceri democrat din Bucuresti, cu origini in Campina si cu influenta deosebita prin conducerea organizatiei locale a PSD. Saptamani in sir, am cautat sa aflam de la cel care a fost, ani de zile, dusmanul nr.1 al edilului-sef, cum a fost „lucrat” si care sunt planurile sale de viitor. In zadar, pentru ca telefonul sau suna mereu ocupat. Zilele trecute, in sfarsit, am reusit sa-l contactam telefonic pe Elvis Arghir, care ne-a raspuns din insorita Spanie. De la el, cel care singur se intituleaza „Basescu de Campina”, am aflat si de ce nu a putut fi gasit atata timp: satul de politica si de politicienii autohtoni, si-a luat familia si a plecat in vacanta la Castellon. Pasamite, pe urmele modelului sau politic, Traian Basescu, cel care, pe cand era presedinte suspendat, a luat si el calea Castellon-ului ca sa-si faca oleaca de campanie electorala pentru referendumul ce avea sa vina. Aspecte din viata celui care i-a luat urma presedintelui Romaniei la Castellon, vom prezenta, astfel, in interviul de mai jos, acordat de catre „Basescu de Campina”, in exclusivitate, ziarului Prahova.
– Domnule Elvis Arghir, pana la urma, pisica cu sapte vieti din Consiliul Local – cum v-am numit intr-un articol, acum o luna – , s-a dovedit a fi posesoarea a doar trei vieti. Cand s-o foloseasca si pe a patra, au rapus-o dusmanii…
– Nu gresiti prea mult. As spune, insa, ca dusmanii nu m-au rapus, ci doar m-au ingenuncheat si m-au facut, totusi, sa dau un pas inapoi. Dar si de ma voi ridica… Mi-as fi dorit sa am sapte vieti, nu pentru comparatia cu o felina, care nu ma impresioneaza prea tare, ci pentru celebrul vers patriotic al marelui nostru Vasile Alecsandri: „Romanul are sapte vieti in pieptu-i de arama…” Nu de alta, dar si eu ma consider un patriot.
– Tocmai la Castellon v-ati ales sa va retrageti ?
– Pai, unde altundeva ?! Am facut si eu ce au facut si altii, mai mari decat mine. Fiindca, in provincia Castellon, aceasta Californie pentru mii de romani satui de viata din tara natala, am impresia ca se retrag toti politicienii romani suspendati (rade). La Castellon, s-a retras si presedintele Basescu, pe cand era suspendat, iar la mitingul pe care l-a organizat aici a strans 10.000 de romani, desi, cu putin timp inainte, la Madrid, nu venise aproape nimeni sa-l vada pe Marinar. Acum, o sa ziceti ca e fortata comparatia, ca Basescu a fost suspendat, pe cand eu sunt exclus. S-ar putea sa nu fie chiar asa. S-ar putea sa atac hotararea in contencios si, cine stie, poate voi castiga. Spre deosebire de Basescu, insa, eu nu am nevoie de campanie, pentru ca am facut destule lucruri pentru comuni-tatea locala. Si campinenii stiu asta. Eu, pana si in ultima sedinta la care am participat, am initiat un proiect care a fost aprobat, si care prevede atribuirea, in folosinta gratuita, a inca 29 de loturi de teren pentru tinerii din Campina.
– Ca sa va fac jocul si sa va vorbesc in aceeasi nota aiuristico-umoristica, pana la urma, cu oful suspendatului roman in inima, sa consideram plecarea dv la Castellon un autoexil sau pur si simplu un concediu?
– (Rade) Bineinteles, e doar un concediu. Sunt aici cu familia, la niste prieteni. Era si cazul sa ma odihnesc putin, ca sa ma pot intoarce, cu forte proaspete, in 2008, la Primarie. Cred ca nu s-a intrerupt, pentru ca acesta este, poate, cel mai important lucru pe care am vrut sa vi-l spun…
– Sunteti primul care recunoasteti oficial ca veti candida la cea mai inalta demnitate locala. Putem s-o luam ca pe o stire…
– Puteti s-o luati cum vreti dv. Dar eu, cand imi propun ceva, mai ales cand simt ca sunt facut pentru asa ceva, lupt pana la vlaguire pentru victoria finala.
– Ati banuit, inca de la inceputul sedintei de Consiliu, ca veti fi demis din functie, de vreme ce le-ati cerut consilierilor ca proiectul privind excluderea dv sa fie discutat ultimul.
– Intr-adevar, stiam de la inceputul sedintei ce mi se pregateste. Am si eu sursele mele de informare. Asa cum si voi, ziaristii, le aveti pe ale voastre. Nu traiam totusi o tragedie si, tocmai ca sa le arat „prietenilor” care ma asteptau la cotitura ca imi recunosc senin infrangerea, am motivat propunerea de schimbare a ordinii de zi cu faptul ca mai am proiecte de sustinut, dar si cu versurile eminesciene: „Mai am un singur dor / In linistea serii / Sa ma lasati sa mor / La marginea marii”. Daca mi-ar placea manelele, le-as fi amintit consilierilor ca „Dusmanii-mi poarta pica / Ca n-au valoarea mea / Si toata viata lor / Nu calca-n urma mea.” Norocul meu ca nu sunt manelist, sa ma omor dupa versuri cacofonice, si ca imi place Eminescu foarte mult. Stiam si am asteptat linistit pana la finalul sedintei si al… sfarsitului care mi se pregatea. Bineinteles, si ei stiau ca stiam. Nu puteam sa mai rezist singur impotriva „monstruoasei coalitii”, ca sa folosesc o sintagma consacrata, desi am folosit-o in gluma, caci pe mine chiar ma distreaza alaturarea celor doua cuvinte in cazul acesta. Chiar monstruoasa nu cred ca ar fi ea, dar coalitie sigur poate fi considerata. Este vorba despre coalitia PSD-PD (la care s-a adaugat si „independentul” Aurel Oprea), care conduce, in prezent, orasul. Se poate spune ca asistam la refacerea FSN pe plan local.
Adrian BRAD
