Craciun fericit !
Ne aflam, din nou, la vreme de sarbatoare ! O sarbatoare anume, careia ar fi bine sa-i deschidem, larg, usa casei mari a acestei tari si pe cea a casei fiecaruia dintre noi. Intelegandu-i, mai ales, semnificatiile de profunzime, si lasandu-le sa patrunda in minte si in suflet, nu spre a le uita de indata ce calendarul ne intoarce la rosturile noastre de fiecare zi, ci tocmai spre a ne face sa le implinim mai bine. Prea tulburat, asezat de mult prea multe ori sub semnul vrajbei acelora pe care i-am invrednicit sa ne duca pe un sperat drum mai bun, blestemat sa duca si parjolul secetei si potopuri dezlantuite, impovarat si de propriile noastre poticneli si neputinte, 2007 este gata sa se incheie. Am consemnat, de multe ori, in acest colt de pagina, ceea ce l-a apasat si l-a facut adesea sa ne duca nu spre lumina, ci in vartejul unor tensiuni generate si de nepricepere, si de neimplicare si- mult,mult mai grav ! – si de orgoliul prostesc al acelora care nu reusesc sa inteleaga ce raspundere mare au fata de tara aceasta, fata de romani, fata de Europa – la masa careia ne place sa credem ca suntem asezati cu toata indreptatirea. De aceea spuneam ca, poate, aceste zile de sarbatoare ar putea sa intre, cu adevarat, pe poarta casei mari care ne este- fie ca le place sau nu le place unora sa accepte – aceasta tara. Fie si numai cat, in spiritul sarbatorii pe care, iata, ne este dat sa o traim, sa se poata „naste” puterea de a tine in frau vrajba si nemasurata incapatanare a acelora care, aflati pe scaunele cele mai inalte ori mai aproape de noi, oamenii de rand, se gandesc doar la belsugul lor si al celor de langa ei, la linistea lor, la prezentul lor si la viitorul lor. Cat sa-si aduca aminte cei care se cred, pesemne, vesnic acolo, sus – daca de constiinta nu mai poate fi vorba ! – ca exista o frica de lege, de rabufnirea celor care te fac mare, dar tot ei te pot face si… mic, dar si o frica de Cel de Sus !
Sarbatoarea cea adevarata ar trebui sa-si regaseasca locul binecuvantat si in casa, si in sufletul fiecaruia dintre noi. Cand ne oprim din nebunia alergatului printre rafturile magazinelor, cand lasam, macar pentru cateva zile, in urma, disperarea de a agonisi, cand suntem noi cu noi insine si cu cei dragi noua, poate ca este timpul sa privim mai sus de incarcatura comerciala a Craciunului. Si sa vedem trimiterile lui la tihna zilelor, la bucuria de a fi si a imparti cu familia si cu prietenii ceva mai mult decat bucatele alese, sa-i intelegem indemnul spre milostivenie, spre o necesara primenire a interiorului trupesc, a celui sufletesc si de faptuire. Iar de aici incolo, vin mai usor si multumirea, si bucuria, si speranta in zile mai bune, in ani mai frumosi. Craciun fericit !
Luiza RADULESCU PINTILIE
