Domnita Ilina s-a casatorit, totusi, prin 1627-1628, deci cand avea 16-17 ani, cu Constantin Cantacuzino. Acesta provenea dintr-un vechi neam bizantin care daduse si un imparat si ai carui urmasi ajutasera si pe Mihai Viteazul. Era fiul lui Mihai Cantacuzino, care se refugiase in Moldova de raul turcilor, unde se nascuse si el, in primii ani ai secolului al XVII-lea sau putin mai inainte.
In 1625 a trecut in Tara Romaneasca unde s-a asezat cumparandu-si o mosie si intrand in dregatorii, desigur, mai putin insemnate. In aceste conditii este usor de inteles de ce s-au placut cei doi si au realizat o casatorie fericita.
Mai greu de inteles este cum s-au intalnit si unde. Avansam ideea – fara nicio baza documentara – ca el se gasea la Viena, fie cu treburi de negot, fie cu vreo insarcinare data de vreun demnitar, fie pur si simplu fugit din cauza unei neintelegeri cu domnia. Acolo s-au intalnit, s-au placut si s-au casatorit. Nu stim daca au venit amandoi in tara ori s-au intors odata cu toata familia. Credem, insa, ca prima posibilitate este reala, deoarece, in 1630, nastea al doilea fiu, Draghici , la Margineni. Trebuie sa intelegem, de aici, ca din toata averea tatalui ei, cel putin Marginenii nu fusese confiscata si a gasit adapost aici. Oricum, tanara “doamna“ a fost uimita de frumusetea si de bogatia tarii parintilor ei, a indragit-o si nu s-a mai despartit de ea.
Adevarata restaurare a familiei si ascensiune a ei s-a produs insa in timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654). Noul domnitor s-a bazat pe Constantin Cantacuzino, inca de la inceputul domniei sale. L-a ridicat mereu in dregatorii pana cand a ajuns mare postelnic si un membru influent al Divanului. La randul sau, la slujit cu pricepere si cu cinste pe voievod, ajutandu-l mult in desfasurarea complicatei sale politici externe. Poate si la indemnul lui, dar si pentru ca el era un mare admirator al lui Mihai Viteazul si Radu Serban, sub steagurile carora luptase, Matei Basarab a organizat acea adevarata “restitutio in integrum” pentru urmasii acestora. Au fost poftiti in tara si adusi cu mare alai, primiti cu cinste de domnitor, doamna Elina batrana, fiica ei cea mare, domnita Ancuta, sotia si apoi vaduva lui Nicolae Patrascu fiul lui Mihai Viteazul si domnita Elina, oficial, pentru ca, practic, ea era mai demult aici. La porunca domnitorului Divanul s-a intrunit, a judecat si le-a repus pe toate trei in posesia imensei averi pe care trebuiau s-o mosteneasca (sate, parti de sate, vii, vaduri de moara, robi tigani etc.)
Soarta a facut ca si mama si sora ei mai mare sa moara destul de curand, toata aceasta imensa avere revenindu-i ei, rotunjindu-i zestrea. Sotul ei, Constantin Cantacuzino a devenit astfel cel mai bogat om din tara. El a inteles bine acest lucru, ca si calitatile sotiei sale si, fapt neobisnuit in epoca, i-a lasat pe mana grijile gospodariei si i-a permis chiar sa se implice mult in educarea copiilor.
Butca doamnei Ilina cu patru “telegari” albi era deseori vazuta pe drumurile si sleaurile tarii, fie spre mosiile de pe Valea Cricovului Dulce, ori spre cele de pe Valea Prahovei, ori spre cele de campie (Draganesti, Adancata, Jilavele), ori spre cele de dincolo de Bucuresti, la Coiani si Jiu imprejur. Venea sa vada daca rumanii ei nu sunt prea asupriti, dar si daca muncesc cum trebuie, daca nu se lasa prada lenei si betiei. Isi controla vatafii de la fiecare mosie, le incerca harnicia, priceperea si cinstea.
Paul D.POPESCU
