Sinaianul Carol Tatar s-a apucat de apicultura in urma cu 30 de ani. Un coleg i-a cerut ajutor la mutatul unor stupi si, drept recompensa, i-a facut cadou cinci familii de albine. La inceput, il intepau de-l faceau ciur. Dar n-a dezarmat. Si-a inmultit albinele, a ajuns la 15 stupi, si-a cumparat un Aro 10 si-o remorcuta, cu care pleca in „transhumanta” in fiecare primavara. Se ducea in Giurgiu, la padurile de salcami din Mihai Bravu, la codrii de tei din comuna tulceana Ciucurova si la lanurile de floarea soarelui cultivate in judetul Constanta.
„Asa mi-am intretinut familia. In perioada aia, stuparitul mergea foarte bine. Din cinci stupi, intr-un an, scoteam peste 300 de kg de miere. Acum s-a stricat timpul. Ori e prea cald, ori e prea frig. Cu temperaturile astea, de peste 35 de grade, floarea soarelui e imediat culcata la pamant”, povesteste sinaianul.
Lucra si ca lacatus mecanic la telecabina, de unde isi lua liber ori de cate ori trebuia sa-si duca albinele in Giurgiu sau sa le mute mai departe, in Tulcea si Constanta, dupa cum se succeda inflorescentele la plantele melifere.
La sfarsitul verii, cand floarea soarelui era pe duca, obisnuia sa se reintoarca in Tulcea, la menta de balta care rasarea pe malul raurilor sau la intinderile acoperite cu busuioc de miriste, din apropierea comunei Slava Cercheza.
„Floarea soarelui a fost, de fiecare data, salvarea noastra. Rareori sunt ani cand infloresc si salcamii, si teii. Dar floarea soarelui infloreste intotdeauna. Anul asta, de pilda, n-au mers salcamii. A fost o primavara ciudata, care le-a scuturat repede florile”.
Rapita a luat locul salcamilor
Pe masura ce carburantii s-au scumpit, trabantelul lui Carol Tatar – vehicul care a urmat acelui deschizator de drumuri Aro 10 – si-a scurtat itinerariile. Padurile de tei din Ciucurova au fost inlocuite cu codrii ilfoveni din apropierea manastirii Caldarusani, culturile constantene de floarea soarelui cu cele din Aricestii Rahtivani, iar calea pana la salcamii din lunca Dunarii a fost inlocuita cu dejugarea pe campurile de rapita – de mai peste tot, fiindca rapita este noul Dumnezeu al campiilor romane.
„Mierea de rapita nu e prea gustoasa, dar e buna pentru cei cu colesterolul ridicat. Dintre toate, cea mai cautata este cea de salcam. E limpede, fluida si parfumata. Cam cu ea seamana si cea de la busuiocul de miriste. Insa mie imi place mierea poliflora, cea obtinuta de pe pasunile de munte, atunci cand gasesti un loc unde sa-ti pui stupii fara sa ti-i viziteze ursul. Mierea poliflora cristalizeaza repede si e densa ca untura. In fiecare seara, sparg cinci nuci, amestec miejii cu miere si-asta e tot ce mananc inainte de culcare”, spune Carol Tatar.
„Ciocolata stuparului” – mai rentabila decat mierea
De cinci ani, de cand a iesit la pensie de la telecabina si veniturile sale s-au mai subtiat, sinaianul comercializeaza mai mult faguri decat miere. Asteapta ca albinele sa capaceasca bine fagurii cu ceara, apoi ii scoate si-i taie cu un cutit incins. Invelite in celofan, bucatelele de fagure – denumite de apicultori „ciocolata stuparului” – se vand ca painea calda la statia de plecare a telecabinei. Fiindca s-a pensionat nea Carol de la telecabina, dar, dupa cativa ani de neastampar, tot la telecabina s-a intors. Nu ca lacatus, ci ca vanzator de produse apicole. La cota 2.000, la Cabana Babele, la statia de plecare din Sinaia, isi desface zi de zi masuta plianta de la care vinde borcane cu miere, faguri in celofan si sticlute cu tinctura de propolis.
„La faguri, e mai mult de munca, dar e mai rentabil. Sa trebuiasca sa depozitezi cate 700-800 de kilograme de miere pe an e foarte greu, iar pretul cu care mierea e cumparata de societatile comerciale e dezavantajos”, explica sinaianul cum a ajuns sa se axeze pe productia de „ciocolata stuparului”.
Ionut STANESCU
