Trenurile personale opresc in halta Valea Larga pentru hatarul a sapte familii. Patru locuiesc in cladirea haltei. Trei, in niste cantoane vechi, din apropierea caii ferate. Sunt salariati ai CFR, copii ai acestora sau copii ai copiilor acestora, care s-au resemnat sa-si duca zilele in cel mai dosnic cotlon al Vaii Prahovei. Pe unii dintre ei, s-ar zice ca saracia i-a haituit pana s-au pitit aici, in prapastia care strajuieste DN1. Cu exceptia vietilor lor discrete, e pustiu. Umbra deasa a padurii, agitata de vantul care bate in lungul raului, nu mai adaposteste pe nimeni.
„Nascut in Sinaia”
Abia de cand au inceput lucrarile de modernizare a liniei ferate, in Valea Larga s-a mai iscat putina forfota. Au sosit cativa muncitori, incartiruiti in niste cazarmi in care stau lucratorii sezonieri. Panoul din fata haltei, purtand antetul guvernului, anunta ca linia ferata trebuie facuta brici pana in 2010.
„O sa-ti poti bea cafeaua-n tren, fara sa ti se verse un strop din ceasca”, explica Florin Mosneagu care va fi rezultatul palpabil al modernizarii caii ferate. Mosneagu este moldovean de fel, din judetul Vaslui, comuna Tacuta, satul Protopopesti. Lucreaza „la linie” de 19 ani. E „meserias de intretinere cale”. In Valea Larga locuieste de opt ani. S-a mutat aici in urma mortii unui frate mai mare, care i-a lasat un canton liber. Are cinci copii: trei merg la scoala in Sinaia, altul mai are un an pana sa ia abecedarul la subrat, iar altul, mezinul, si mai multi. Deocamdata, toarce infasat intr-o camera incalzita cu lemne.
„La anul, vor fi patru care merg la scoala, fiindca o sa-l dau si pe-asta mic”, arata spre un tanc cu fesul bine indesat peste urechi, care se leagana tinandu-se de poarta casei. Pe copil il cheama Gabriel Valentin. „Nascut in Sinaia, sinaian-sinaian”, spune taica-sau, Mosneagu, e mandru foc ca o odrasla i-a venit pe lume in cogeamite statiunea, de renume national. Cand avea doi ani, un tren era sa-i intinda lui Gabriel Valentin creierii pe calea ferata. Prichindelul, incaltat in niste papuci uriasi, roz, plecase la plimbare prin fata haltei. Desi a franat brusc la semnele disperate ale unui angajat CFR, mecanicul locomotivei n-a mai putut evita accidentul. A trecut peste el cu locomotiva, insa doar i-a zgariat pielea capului. Odorul lui Mosneagu a avut zile de la Dumnezeu. Cand isi da jos caciula de pe cap, celui mic abia i se mai vede cicatricea de la acel accident feroviar.
Un microbuz pentru copiii valelargenilor
In afara de trenurile personale, care-i iau si ii duc in Sinaia, pentru a iesi din salbaticia in care si-au facut cuibul, valelargenii au la dispozitie doua rute. O pasarela metalica, cu trepte de lemn, subrede, care ii trece Prahova si-i urca pana la DN1, lasandu-i in fata Izvorului Rece, si-un drum pietruit, de 2 km, care-i aduce pana la fosta statie de epurare a orasului.
De cand personalul de 7 dimineata a fost scos, cei trei copii ai lui Mosneagu se duc la scoala pe jos. Tatal ii insoteste cu bicicleta, ca sa-i apere de caini, si se desparte de ei in Platou, acolo unde isi au capatul traseele de interior. Se mai intampla ca micutii sa se duca si sa se-ntoarca si singuri de la scoala. Nu mai ei stiu cum reusesc.
Cand moldoveanul si-a inscris odraslele in clasa intai, nici nu le-a venit profesorilor sa creada unde locuieste el cu ai lui. Nici primarul Sinaii nu stie de sufletele lor, razletite pe malurile Prahovei. „Sunt ai nostri? Tin de noi? Habar n-am avut de ei. Sa faca o solicitare la Primarie! O sa le punem la dispozitie un autobuz, care sa-i ia de la Izvorul Rece si sa-i duca la scoala”, spune Vlad Oprea.
Invazie vasluiana
Din comuna Tacuta, satul Protopopesti a venit mult norod pe malurile Prahovei sa lucreze la calea ferata. „Tatal meu muncea aici. Cand am terminat zece clase, am venit si eu dupa el. N-am avut alta solutie. Am crezut ca-i ceva provizoriu, dar uite ca s-au implinit 19 ani de-atunci. Cum ne ducem jos, incolo, spre Campina, ne-intalnim tot cu consateni de-ai nostri. Toti lucreaza la calea ferata, sefi sau simpli muncitori, imprastiati dupa cum s-a nimerit. E saracie mare acolo de unde venim noi. Suntem intr-o zona unde si la Iasi e departe si Vasluiu-i departe. Toti au plecat de-acasa. Au mai ramas ai pe care nu i-a dus capul. Cand ploua, la noi in sat te murdaresti de noroi pana la genunchi. Daca te mai si-mpiedici, te faci de comanda de sus pana jos. Aici, daca pici, cazi pe pietris, nu te murdaresti”, explica Florin Mosneagu una dintre diferentele majore dintre satul Protopopesti, comuna Tacuta, si catunul Valea Larga, orasul Sinaia.
Paradisul de langa calea ferata
Moldoveanul s-a invatat atat de mult cu pustietatea in care traieste, incat aici ar vrea sa-i putrezeasca oasele. „Ii linisti, aer curat si proaspat. Cand urc pe munte sa iau lemne, trag in plamani aerul asta puternic si simt ca mi se desfunda toate galeriile. Altfel merg lucrurile. Cand eram tanar, aveam probleme cu inima. Nu m-a mai suparat deloc de cand m-am mutat aici. In casa noastra, nu se-aude decat trenul, cand trece prin halta, si pasarile. Daca pun eu o muzica, se-aude… Daca nu, nu”, spune Mosneagu, uitandu-se in stanga si-n dreapta, la brazii care se semetesc pe versantii din jur. Ursul e singurul care ii face probleme moldoveanului. Aproape zi de zi se trezeste cu el in batatura. Intr-o seara, cand l-a vazut aproape de gard, si-a scos drujba din casa, s-a apropiat de animal si-a accelerat-o vartos pana cand ursul a luat-o la goana.
Daca santierul autostrazii ii va darama cantonul in care locuieste, Mosneagu o sa fie suparat foc, chit ca o sa primeasca un apartament in schimb. La ei in casa-i o singura leafa, a lui. Din ce-o sa plateasca el apa, intretinerea si gunoiul? Aici le are pe toate gratis. Apa-i la cismea, sau la o „casa de apa” din padure, lemne-s peste tot, vorb-aia, iar gunoiu-l varsa in containerele haltei sau ii da foc. In eventualitatea demolatului, comparatia dintre facilitatile oferite de comuna Tacuta si orasul Sinaia ar putea sa se-ncline nitel in favoarea localitatii sale de bastina. Dar cine poate sa spuna ceva sigur despre contruirea autostrazii?
Ionut STANESCU
