Scoala de Meserii (III)
Procesul de invatamant a avut intotdeauna doua parti, studiile teoretice (la inceput foarte reduse) si instruirea practica. Primele se faceau cu toata clasa, in primele ore ale zilei de scoala, instruirea practica in continuare, iar mai tarziu, dupa-amiaza. Aici, clasa se impartea pe ateliere, tamplarie si fierarie si lacatuserie.
De la inceput, scoala a activat si ca o unitate productiva, primind comenzi de la institutii si particulari si incasand bani care sporeau veniturile scolii. Sub directia lui Goruneanu, atelierul de lacatuserie si fierarie a dobandit un mare renume. Lucrari de feronerie executate aici au fost expuse la Expozitia Internationala de la Paris din 1889, unde s-au bucurat de un mare succes. De altfel, orasul Ploiesti era plin cu operele acestui atelier, care ajungeau si in multe alte orase ale tarii. Grilajele de la Statuia Libertatii si Monumentul Vanatorilor (ulterior disparute) erau lucrate aici, ca si grilajele de fier forjat de la toate casele aristocratice de pe Bulevard sau alte artere importante ale orasului. Multe dintre ele mai pot fi vazute si astazi. Sectia de lemnarie a pregatit si rotari, dogari, dulgheri de binale, tamplari de binale, dar si de mobila, sculptori in lemn. Sa nu uitam ca maestrul C. Oprescu, amintit de noi, a elaborat si publicat singurul manual de sculptura in lemn din literatura didactica romaneasca, folosit decenii intregi in scoli de meserii.
Ce au devenit absolventii scolii ? Cei mai multi dintre ei si-au deschis ateliere proprii cu diferite profiluri sau au devenit maistri in marile ateliere sau in intreprinderile care se infiintau. Unii dintre ei deveneau maistri instructori in scolile de meserii satesti (Valea Boului, Calugareni, Pacureti, Homoraciu). Altii, dupa infiintarea scolilor complementare (clasele V-VII) au fost incadrati la atelierele acestora (ca maistrii Spirescu si Mateescu de la Scoala Nr. 4 de baieti). Au fost si absolventi ai scolii care si-au cautat alte drumuri in viata. Doi dintre ei, unul din primele promotii, celalalt din ultimele, au ajuns generali si ministri. Ion Popescu Sanitarul, nascut in 1866 la Campulung-Muscel, a urmat scoala aici intre anii 1880 si 1884 distingandu-se atat la pregatirea teoretica dar si la cea practica. Dupa absolvire a intrat in armata unde si-a dovedit pe deplin aptitudinile. A ajuns general, evidentiindu-se in luptele de la Marasesti, in fruntea Diviziei a XVII-a. Dupa razboi, a ajuns ministru de Industrie si Comert, in care calitate a ajutat mult scoala unde invatase. La o distanta de 70 de ani, absolvea scoala (1955), in penultima promotie a acesteia, George Danescu, care a urmat apoi o scoala de ofiteri a Ministerului Afacerilor Interne. A facut o frumoasa cariera in politie, ajungand chiar general si Ministru de Interne.
Peste o suta de absolventi din ultimele doua decenii ale scolii au urmat cursurile Politehnicii sau ale unor institute tehnice. Ei au devenit excelenti ingineri, unii ajungand chiar directori la mari intreprinderi (ex. Vasile Stefanescu) sau lucrand lungi perioade peste hotare (ex. Constantin Bolboaca). Altii au lucrat in cercetare sau proiectare, cativa mergand chiar in invatamantul superior.
Scoala medie tehnica de mecanica a functionat pana in 1957. Clasele care nu au absolvit in acest an, au fost trecute spre lichidare (ca invatamant teoretic) Scolii Medii Nr. 4 (viitorul liceu „N. Balcescu”). Intreaga dotare (masini, utilaje, material didactic etc). A fost transferata Scolii profesionale a Uzinei „1 Mai”.
Localul a ramas, o vreme, nefolosit. Invatamantul nu avea posibilitati de-al renova si nici o nevoie imperioasa de spatiu de scolarizare in zona. De aceea, cladirea a fost atribuita unei intreprinderi comerciale de stat care a folosit-o ca sediu principal si ca depozit de marfuri. Dupa mai bine de trei decenii, cand aceasta intreprindere s-a desfiintat, cladirea a trecut in administrarea primariei municipiului. In ultimii ani, edificiul adaposteste sediul central al Administratiei Domeniului Public Ploiesti. Apreciem grija pe care aceasta institutie o poarta exteriorului (si probabil si interiorului cladirii). Fatadele au fost renovate, fara sa le altereze autenticitatea lor. Ramasese intr-o stare mai proasta spatele edificiului. Din fericire, cu un an in urma A.D.P.P. a inceput lucrari de reabilitare si in aceasta zona.
Este un edificiu care merita sa fie pastrat.
Paul D. POPESCU
