Ziua Schimbarii la Fata
Cand scriu aceste randuri, bat clopotele unei biserici din apropiere. E, in postul Sfintei Marii, ziua Schimbarii la Fata. Taranii de la mine din Sangeru ii zic Pobreajenul si e zi de targ, adica de balci cu caluti, tiribombe, scena desenata cu femei-sarpe si uriasi musculosi care ridica incredibile greutati. Probabil asa era si acum un secol, si in vremea lui Anton Pann. Mai putin abundenta de tarabe cu toale chinezesti. Remarc cu tristete disparitia mormanelor de strachini si ulcele de pamant ars. Au fost de cand ma stiu bucuria mea de cumparator, client statornic al olarilor, artisti ai soldurilor feminine de ulcioare si zugravi in culori de pamant. Televizorul, care bazaie in spatele meu reia, in cicluri stranse, o stire despre cutremurul de 5,5 grade pe scara Richter, petrecut recent in Marea Neagra si propagat pana la Bucuresti unde unii l-au simtit, altii, ba. Cu obstinatie sunt preluate, la concurenta cu cutremurul, pasaje dintr-un interviu al presedintelui Basescu. Remarc, fara bucurie, incapatanarea alesului de la Cotroceni de a mitralia presa. Un cuvant nedrept si dur in gura unui presedinte de republica e „lachei”. Lachei suntem fireste noi, ziaristii. Nu chiar toti, ci numai cei care caricaturizeaza si critica prestigiul si personalitatea de anafura si mir a presedintelui. Observ si distanta pe care o ia fata de guvern atunci cand guvernul greseste si, recunoaste domnul Basescu (nasul acestui Executiv!), greseste adesea. Eu, cuvanteaza presedintele, le atrag mereu atentia, dar ce pot face mai mult? Cu alte cuvinte, pohta ce-am pohtit-o eu, acest guvern cu o incredibila sustinere parlamentara, de vreo 70 la suta, scartaie, iar presedintele ia distanta electorala fata de insuccese. Vinovati sunt ministrii PSD, incompetentii, bolnavii de gripa porcina, stalpul din colt, mai putin domnia sa. La nevoie nu va ezita sa-l gaseasca vinovat chiar pe Emil Boc pe care-l va trimite fara remuscari la coasa, indeletnicire ancestrala pe care premierul o stapaneste de altfel fara complexe. Candideaza din nou domnul Basescu? Ma mai gandesc, zice domnia sa, dar e limpede pentru oricine ca presedintele a decis de mult sa candideze, din clipa in care a obtinut, pe muchie de cutit, primul mandat si a spus puternicilor zilei „fac orice (pentru voi?) dar vreau si al doilea mandat”. Fariseismul acestei comedii electorale este, regret s-o spun, dezgustator.
E vara, am intrat in august, canicula alterneaza, intr-un joc al vointelor ceresti, cu ploile si furtuna. S-a facut grau mult in tara, iar fermierii nu prea au ce face cu el. Depozitarea costa mult, pretul de vanzare nu astupa gaura cheltuielilor cu samanta, ingrasamintele, treieratul. Guvernul, dincolo de parada nesfarsita a declaratiilor populiste, n-a asigurat, ca-n alte parti de lume, necesara gura de oxigen pentru agricultori. Ce-i si mai trist e ca, oricat de ieftin ar fi graul, painea ramane tot scumpa pentru buzunarul, subtiat de criza, al romanului. Intre timp la televizor ruleaza, agresiv, de-o obraznicie fara margini, Miron Cozma, fantele subteranelor, cel care, cocotat in fruntea unor indivizi primitivi, amarati si debusolati, a carat Romania in Evul Mediu. Aceasta corcitura de om cu staif si hot de buzunare, care a lasat in constiinta lumii intregi, imaginea unei Romanii agresive, locuite de gorile, vorbeste la televizor despre democratie. Aud ca vrea sa-si faca, daca nu cumva si-a facut, partid si doreste sa candideze la presedintia tarii. Sa fim noi, Dumnezeule mare, atat de blestemati ? Am trait in Bucuresti mineriadele si am fost alergat cu batele de minerii pe care doream sa-i intreb, ca ziarist, facandu-mi meseria, ce doresc, ce vant i-a manat spre capitala tarii. A fost imposibil. Oamenii aceia nu mai erau oameni, loveau si sfaramau teste fara sa stea pe ganduri. Capitanul acelor hoarde, singurul de care ascultau si-n numele caruia schingiuiau, distrugeau, inventau inamici intr-un tribunal bezmetic al strazii, era Miron Cozma, cel care, pomadat si dat cu alifii pe par vorbeste acum la televizor. Ma ridic si inchid nervos aparatul. Observ ca si spatiul rezervat articolului meu s-a cam terminat.Vacanta placuta, oameni buni, cei care va ingaduiti bucuria, din ce in ce mai rara, a concediului. Pentru multi concediul a fost inlocuit cu concedierea.
Lucian AVRAMESCU
