• Dar atelierele si mesterii sunt tot mai putini
De cand cu criza, numarul celor care trec pragul atelierelor de cizmarie e in crestere, tot mai multi fiind aceia care nu isi mai permit sa isi achizitioneze incaltaminte noua, preferand sa le repare pe cele vechi. „Am venit sa imi repar cateva perechi de incaltari ale mele si ale sotiei. Am lucrat ani de zile in constructii la o firma si de curand aceasta a facut disponibilizari, eu fiind unul dintre cei care au ramas fara loc de munca. Acum sotia este singura care aduce bani in casa si salariul ei este destul de mic. Nu ne mai permitem sa ne cumparam incaltaminte de iarna noua, asa ca am venit sa repar ceea ce aveam. Speram ca acestea sa ne tina sa trecem de iarna aceasta, mai ales ca sotia este si insarcinata si vom avea destul de multe cheltuieli cu nasterea”, ne-a precizat Cristi Anghelache, Ploiesti.
„In medie, zilnic, vin sa le repar incaltamintea 20 de persoane, acestea fiind de toate varstele”, ne-a precizat Gheorghe Zamfirache, cizmar de 22 de ani in Ploiesti.
Din pacate, unii cizmari au renuntat sa mai practice aceasta meserie fiindca preturile de inchiriere pentru spatiile in care ar putea sa-si desfasoare activitatea sunt foarte mari. „Cladirea este, din fericire, proprietatea mea, dar daca acest lucru nu se intampla si as fi fost nevoit sa platesc chirie, acum, cu siguranta, nu mai existam ca cizmar. Am acest teren de mai multi ani, iar din 1996 mi-am facut spatiul acesta pentru cizmarie”, ne-a mai precizat interlocutorul nostru.
Cat despre cine mai invata aceasta meserie, concluzia e trista: „Cizmarii sunt pe cale de disparitie, asta si pentru ca nimeni nu mai vrea sa invete, nu mai exista nicio scoala de profil cum era pe vremuri si niciun loc in care elevii ar putea face practica in cazul in care ar avea de unde sa invete teoria”, ne-a precizat Gheorghe Zamfirache.
Anemary GRIGORE
