Ne tragem din Traian Basescu?
Apasat si grav, cu o sprintena putere de convingere (dovada aplauzele furtunoase cu care a rasplatit-o sala) doamna Elena Udrea, ministru care dupa ce a fost demis a mai primit drept bonus bugetul unui alt minister, spre libera cheltuire, a zis: Suntem urmasii lui Traian Basescu! Nu suntem urmasii lui Traian, imparat al Romei antice, ramas in istorie pentru niste amarate de victorii impotriva barbarilor, ci urmasii lui Traian Al Nostru, inscaunat Basescu.
Scolar fiind, in netrebnicia lor, dascalii ma invatasera ca suntem urmasi de daci si de romani. Fals. Diversiune istorica. Povestea cu legiunile romane care cica ar fi cucerit Dacia, la capatul unor lupte eroice si sangeroase, insulta bunul simt al dainuirii, ne comunica doamna Udrea. Nu domnilor alegatori, nu domnilor purtatori de izmene si fuste, va zic spre luare aminte: Noi ne tragem din Traian Basescu. Mi-ati putea replica, in necunostinta de cauza, ca el nu exista in vremea expansiunilor romane. Exista. Spiritul lui, neincarnat in forme lumesti cu chelie si oblica privire, exista. Il mana in lupta pe Traian al Romei care, e drept, n-a dat foc ca Nero, cetatii, nu si-a facut calul consul si senator asemeni lui Caligula, dar a fost si el acolo un cineva, un reper de perenitate. Traian Basescu colinda Cetatea Eterna din imparat in imparat, iar cu dacii lui Burebista si Decebal ce sa mai vorbim. Cu astia spiritul basescian statea la masa, belea oile si carlanii pentru festinuri, golea de continut lichid viile, fiindca pe vremurile alea de restriste (Burebista daduse ordin sa fie scoase viile pentru ca prea ii erau intruna beti ostenii), cand nu se inventase scotianul whisky, era greu sa supravietuiesti treaz. Iata, dragi alegatori, mai spuse Elena Udrea, de ce cred ca-n vinele voastre pulseaza, ca si-n ale mele, sangele eroic al Basescului. Nu erau, zic eu, dupa convingatorul discurs al preferatei Palatului din Deal, niste nemernici dascalii mei scolari?
Tot prin scoli si prin carti am gasit aberatia ca ne tragem din maimuta. Cum sa ne tragem din maimuta cand noi ne tragem din Traian Basescu? Basescu n-are coada si nu e paros, mi-ar putea replica cineva, rauvoitor desigur, parlamentar, mogul nemernic sau gazetar imputit fiindca de-aia ne-a zis, din considerente olfactiv-anale, gaozari. E al zilelor noastre si deopotriva contemporan pesterilor populate de oamenii de Neanderthal. Cruzimea lui – daca un neanderthalian omora o gazela un altul mai puternic i-o fura – e tot o proba ca Basescu exista, mai mic sau mai mare, in fiecare dintre noi din cele mai vechi timpuri. Fiecare vietuitoare umana are un mic Basescu in compozitia ei chimica. Datoria acelei lighioane, ar putea zice unii, e sa omoare micul Basescu existent atavic in ea. Ei bine, in cursul evolutiei speciilor, asta nu s-a petrecut. Spunand ce avem in noi, ce pitim fiecare in sinele nostru, doamna Udrea este aplaudata. Da, Basescu este in noi. Ne tragem din el. Din gorila din el. Faptul ca ne tragem conform teoriei evolutioniste, din maimuta nu infirma adevarul zdrobitor, descoperit de blonda din Simineasca Buzaului, ca ne tragem nu din orice maimuta, ci din maimuta Traian Basescu. Da, suntem genetic urmasii lui Traian Basescu. Unii au crezut o vreme ca ne tragem din Nicolae Ceausescu. Aiurea! Ne tragem fix si direct din Traian Basescu. Incontestabil, indubitabil. Priviti-ne in ochi si in oblica lor cautatura, identificata adesea la hotii de buzunare, dar si la fraierii buzunarelor goale, veti gasi in noi ceva etern din Traian Basescu.
Ar mai fi ceva de nu se leaga, dar se leaga. Nu va grabiti s-o contraziceti pe doamna Udrea cu Biblia, conform careia ne-am trage din Adam si Eva. Da, Adam este chiar Traian Basescu, cel care ne-a promis si ne tot promite raiul, dandu-ne in schimb reversul. Ar mai ramane intrebarea cine e Eva. Pai, Eva nu poate fi decat Elena Udrea, cea care sta electoral mereu in dreapta lui Adam, dornic de un nou mandat in capul mesei cu bunatati, gologani si privilegii. Grabita si asudata, doamna Udrea n-a apucat sa ne spuna chiar totul despre cum ne tragem noi toti din iubitul sau presedinte. Zic iubitul sau fiindca multi dintre noi, ceilalti, nu-l prea iubim.
Inchei aceste randuri ironic amare cu un oftat. Dupa 20 de ani de la daramarea lui Ceausescu, nu vi se pare ca e cam mult, ca s-a ajuns prea departe cu insultarea acestui popor care-si dorea atunci, donand strazilor sange, altceva decat o noua dictatura?
Lucian AVRAMESCU
