Astupati-va urechile!
Leon CHIRILA
De vreo doua zile, spre timpanele noastre sunt inghesuite veritabile cornuri ale abundentei din care, urechea noastra interna trebuie sa perceapa ca este vorba despre tot ceea ce nu s-a mai vazut vreodata pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Am spus nu s-a mai vazut deoarece de auzit s-a mai auzit, cam o data la patru ani dar, cum uitarea face parte din fiinta umana, uitam si iarasi ne miram de ceea ce ne spun diversii pretendenti la fotolii ale demnitatii in stat. In aceasta toamna, de exemplu, pentru un singur fotoliu – acela de presedinte al tarii – tipa cat ii tin plamanii vreo 12 aspiranti, fiecare dintre ei cu speranta ca ne va lua, iarasi, mintile.
Unul, de exemplu, seamana cu Don Quijote, numai ca la contemporanul nostru lupta se da pentru… bunul simt, ceva care, la romani, dupa decembrie 1989, aceasta a cam disparut. Un alt candidat a descoperit, abia acum, roata, adica situatia cu totul condamnabila a deprecierii recoltelor pe camp, si promite ca va infiinta depozite de preluare a legumelor, a fructelor, a cerealelor pentru ca producatorul agricol sa-si poata valorifica munca. Numai ca promisiunea, ca atatea altele, isi mentine valabilitatea 30 de zile, cat tine campania electorala. Si tot astfel unul, care-i si primar de mare localitate urbana, promite ca va moderniza strazile – chestie de tot hazul, atat timp cat primarul are, intre prerogative, si astfel de lucrari si nu-i necesar sa ajunga presedinte de stat ca sa faca nu stiu ce drumuri. Iar despre al patrulea, ce sa mai zic? Nostalgic pana-n maduva oaselor, el nu-l are in cap decat pe Ion Iliescu si cu el ne ameninta ca va reveni la putere, drept pentru care o tine, ca gaia matul, cu parlament unicameral si cat mai putini alesi in forul nostru reprezentativ, desi stie ca peste vreo trei ani, ordinele UE vor fi cu totul altele.
In ciorba candidatilor la prezidentiale s-au mai bagat si reprezentantii unor etnii – care au in sange revendicari carora li s-a cantat de mult prohodul, un veteran al curselor spre Palatul Cotroceni care, prin discursul sau „revolutionar”, a reusit sa-si scoata din Parlament propriul partid, sau chiar neaveniti, ilustri necunoscuti, care nu vor decat sa se afle in treaba. Dar toti, cum spuneam, ne toarna in urechi, promisiuni peste promisiuni, obligandu-ne la a ne astupa urechile cu dopuri de vata sau alt fel de aparatori de zgomot, ca sa nu o luam razna. Nu-i credeti ce va spun, nu le dati ascultare pentru ca ati pierde pur si simplu timpul! Lasati-i sa latre, vedeti-va de treburi, incercati sa iesiti din criza – cea imediata din jurul vostru – cu fortele proprii si sa actionati cu singura arma ce va sta la dispozitie – dar teribil de puternica – stampila de vot. Cu stampila le veti astupa gura, ii veti trimite in neantul pe care-l merita si poate, astfel, vom fi mai linistiti.
