De ce avem nevoie de Mircea Geoana
Lucian AVRAMESCU
Incheiem, scria un comentator, un „cincinal negru”. Este vorba de anii convulsivi in care Traian Basescu s-a aflat, ales cu sperante si entuziasm, in fotoliul de la Cotroceni. Nu ma numar printre votantii sai, dar asta nu inseamna ca traiesc cu mai putina apasare esecul tarii mele intr-o perioada de care se legau uriase sperante. Admiterea noastra in clubul select al Uniunii Europene ar fi trebuit sa insemne prefaceri fundamentale in fiinta acestei natii. Nu numai ca n-a fost asa, nu numai ca in plan extern aproape ca nu ne mai vedem, nu numai ca degringolada a inlocuit echilibrul iar lozinca „Sa traiti bine!” a fost maturata de realitatea dureroasa de a trai mai prost, dar ne aflam in cea mai de jos pozitie la toate capitolele demnitatii de tara. Marele luptator cu coruptia a devenit din pacate protectorul cel mai eficient al „sistemului ticalosit” pe care il incrimina acum cinci ani. Tepele din Piata Victoriei, simbolice desigur, n-au inspaimantat fundul nimanui iar mafiotii de ieri sunt pionierii laudati si ridicati in grad de azi. Fireste, in acele tepe ar trebui sa stea alte persoane, alti oligarhi, alti profitori ai banului public. Milionari din PD au devenit, azi, avand un spate asigurat, multimilionari ai unicului partid care guverneaza, PD-L, chiar daca a fost dat jos de Parlament, care organizeaza si dirijeaza alegerile, care imparte preferential darurile si pomenile. Ceea ce este insa cu adevarat tragic este ca Romania a fost indatorata peste puterea ei de a suporta o asemenea povara. Datoria externa a tarii se situeaza in jurul cifrei de 80 miliarde euro, suma enorma, suma care va inhama la plati de care nu sunt vinovate generatiile urmatoare. Numai in acest an, noteaza un analist economic, au fost tocate sume de 30 miliarde euro din care doar o treime isi gasesc justificarea in documente. Celelalte miliarde s-au evaporat. Nu s-au facut fabrici, n-au fost create noi locuri de munca, ci doar somaj, n-au aparut hidrocentrale care sa produca electricitate mai ieftina pentru popor. Cureaua lata a autostrazilor nu incinge trupul traversat de poteci si drumuri cu noroi al tarii. In vremea lui Ceausescu, o datorie mult mai mica, platita greu intr-un sfert de veac, s-a soldat cu cate ceva, intre care niste cenusii cartiere de blocuri. Daca n-ar fi existat insa aceste „bloace” dizgratioase multi ar fi dormit astazi sub poduri. Cine va raspunde pentru uriasa risipa de bani si pentru legarea la stalpul datornicilor a acestui popor? Din discursurile ecumenice ale candidatului Basescu absenteaza orice referire la acest subiect. Poporul este asmutit asupra mogulilor, parlamentarilor, ziaristilor care cuteaza sa rosteasca adevarul despre acest „cincinal negru”.
Nu ma sfiesc sa spun acum c-am votat in primul tur cu Crin Antonescu. Nu ma sfiesc sa spun ca il voi vota acum pe Mircea Geoana. Parteneriatul celor doi, la care se asociaza propunerea unui executiv condus de neamtul Johannis, ma face sa cred ca optiunea Mircea Geoana la Cotroceni este cea mai buna pentru urmatorii ani ai Romaniei. Parlamentul trebuie sa redevina parlament, adica institutia fundamentala a democratiei intr-un stat normal. Institutiile, mari si mici, trebuie lasate sa functioneze liber si in spiritul legii. Sedintele de Guvern nu mai trebuie sa se desfasoare la Ciresica. L-am cunoscut pe Geoana la Washington cand era, in vremea mandatului lui Emil Constantinescu, ambasador al Romaniei in cea mai mare democratie si economie a lumii. M-a impresionat prin dinamismul lui si puterea de a accede rapid la contacte eficiente in lumea politica americana de rang inalt. Stiu ambasadori care motaie in birourile lor pe toata durata unui mandat. Experienta americana a lui Geoana la care se adauga cea de ministru de externe in Guvernul Nastase, il recomanda pentru acoperirea celei mai importante insarcinari din fisa de post a presedintelui republicii. La intoarcerea de la Washington imi amintesc ca am scris un articol pozitiv despre Geoana. Ca ministru l-am ciomagit nu o data pentru ca presa n-are voie sa laude puterea. Asta nu ma impiedica sa spun azi ca Geoana este solutia pentru inchiderea „cincinalului negru” si trecerea acestei perioade in pasivul induratoarei noastre istorii. Tripleta Antonescu-Geoana-Johannis arata lumii si romanilor ca epoca politicienilor de bodega a apus si ne putem arata ca oameni cu mintea bine mobilata, educati si eleganti in gestica politica pusa in slujba tarii.
