De vreo sase-sapte ani, in buricul tagului campinean, la intersectia dintre Bulevardul Carol I si Calea Doftanei, spatiul comercial in care a functionat multa vreme libraria “Casa Cartii” (cea mai mare din oras, pe vremuri) a fost lasat de izbeliste de catre firma bucuresteana care l-a cumparat, prin licitatie. Se aude ca, ulterior, primul proprietar ar fi vandut spatiul unei alte societati comerciale, lucru mai putin important in ecuatia urbanisticii locului. Ce prezinta importanta este faptul ca de spatiul cu pricina, care se intinde pe circa 250 de metri patrati, cuprinzand parter si etaj, proprietarul nu s-a mai sinchisit deloc; cu exceptia unor lucrari interioare in faza incipienta, pentru o noua compartimentare probabil, abandonate si ele dupa ce vechea tencuiala a peretilor a fost inlaturata, iar pardoseala decopertata. Fatada exterioara imbacsita, vitrinele de la strada murdarite de var si vopsea, pline de resturi de afise vechi si inscriptii deocheate, firma fostei librarii cu o litera cazuta, toate intregesc imaginea neplacuta a unui peisaj dezolant, a unui loc napadit nu doar de uitare, ci si de mizerie. Cu atat mai neplacut este impactul vizual cu cat locatia se afla in mijlocul Centrului Civic.
Aceasta pare a fi a doua pata neagra pe obrazul centrului municipiului, dupa scheletul blocului Erin, cu sapte etaje, inceput in 1997 si neterminat nici pana in ziua de azi, imobilul amintit oferindu-se privitorilor, in continuare, in faza de schelet de beton al structurii de rezistenta. Primarul, putin mai indulgent, a numit blocul-schelet “pata gri de pe fata orasului”, despre fostul spatiu al “Casei Cartii” ferindu-se a se mai pronunta in legatura cu culoarea petei pe care o reprezinta. Ca in cazul blocului amintit, si in aceasta situatie, municipalitatea acuza legislatia extrem de permisiva fata de cei care incep constructii si nu le mai termina, precum si fata de cei care cumpara spatii comerciale si nu se mai ingrijesc apoi de ele.
Intrebat, in cadrul unei conferinte de presa, care este viitorul imobilului situat la “Kilometrul zero” al municipiului Campina, Horia Tiseanu a declarat: „Imobilul respectiv este o proprietate privata si administratia locala este destul de ingradita in posibilitatea de a interveni. Totusi, in baza unei hotarari a Consiliului Local, am putea sa amendam proprietarul in mod repetat, fiindca nu asigura un minimum de curatenie acestei zone. Este un subiect delicat care constituie, intr‑adevar, o pata urata in zona centrala a localitatii noastre”.
Adrian BRAD
