Ana Radovici Stere (V)
Constantin Stere (1865-1936) era atunci o personalitate cunoscuta. Facuse politica de stanga, socialista si liberala radicala, luptand pentru imbunatatirea soartei taranilor, fusese chiar deputat, prefect de Iasi in 1907, profesor universitar, era un literat si un publicist notoriu (fondator in 1906 al revistei “Viata Romaneasca”).
In acel moment, trecea prin mari framantari. Avea o familie, dar era despartit de ea, legaturile cu sotia sa erau sfaramate, se simtea si era, intr-adevar, singur. Nici starea lui materiala nu era prea buna. Desigur, nu era un muritor de foame, dar venitul lui, destul de modest, era grevat de ceea ce trebuia sa dea familiei ca si de viata lui cvasiboema. Dar, mai ales, ceea ce-l chinuia era gandul, daca pozitia sa de a merge alaturi de Puterile Centrale nu fusese gresita, daca sinceritatea ideilor sale nu va fi folosita de numerosii sai adversari pentru a-l scoate din viata politica.
La toate aceste probleme, Aneta, cu optimismul ei robust, cu insolita impletire de romantism si spirit practic, a fost un minunat remediu. S-a inchegat imediat o relatie, care, un an mai tarziu, in 1918, cand s-a terminat divortul lui Stere, s-a transformat intr-o casatorie.
Ce i-a oferit ea, devenita Ana C. Stere, sotului ei ? In primul rand o noua familie, o sotie iubitoare, prevenitoare, o optimista, si foarte curand un prunc, un baiat, pe care l-au botezat Ion. Cei doi au trait la o varsta ceva mai inaintata, grijile (pe care si le-a asumat mai ales ea) si deliciile unor parinti tineri. I-a oferit, apoi o locuinta in Bucuresti, mare, frumoasa, confortabila, trasura, apoi automobil si l-a scutit de toate grijile si mizeriile vietii cotidiene. I-a oferit apoi domeniul de la Bucov – care l-a fascinat pe Stere – mai intai ca un loc de recreere pentru vacante mai lungi sau mai scurte, apoi, din 1930 ca un refugiu si domiciliu permanent. Dar, mai ales, a fost totdeauna langa el in toate tribulatiile pe care le-a cunoscut in acei ani: despartirea de liberali, intrigile si calomniile adversarilor, activitatea in Partidul Taranesc si, in sfarsit, indepartarea dureroasa, dupa fuziunea cu Partidul National Roman al lui I. Maniu. Ea este confidentul pertinent si atent, care il asculta, il consoleaza, ii da sfaturi, il incurajeaza, il tempereaza uneori.
Din 1930, domiciliul lui Stere este la Bucov. Aneta ii pune la dispozitie tot ceea ce este acolo si, din acel moment, toata lumea incepe sa vorbeasca despre mosia Stere, despre conacul sau palatul Stere, asa cum, locuinta din Bucuresti, pe care ea continua sa i-o tina la dispozitie, era de mult numita Casa Stere.
Desigur, Aneta, i-a pus toate acestea la dispozitie, fara sa-l ingrijoreze, sa-l preocupe sau sa-l plictiseasca cu lucrurile “marunte” pe care le considera numai problemele ei. Asa a fost reforma agrara (de fapt reformele) de dupa primul razboi mondial. Desigur, ea intelegea necesitatea si legitimitatea unui asemenea act si nu a schitat niciun gest de protest sau macar de regret; nici n-ar fi putut sa o faca, fiind sotia unuia din campionii luptei pentru drepturile taranilor. Nu a incercat sa influenteze, nici sa corupa comisiile de improprietarire si a lucrat alaturi de reprezentanti ai taranilor. Suprafata mosiei s-a redus in 1919 cu 197 ha cultivabile, iar in 1921 cu 96 ha izlaz. Aneta a ramas pe deplin multumita: ii ramanea destul pamant, ii ramaneau suprafetele pe care initiase imbunatatiri si amenajari, plantatiile si culturile speciale, dar, mai ales, ramasese in cele mai bune relatii cu locuitorii comunei. A muncit cu si mai multa energie, compensand pierderile de teren cu sporirea rentabilitatii a ceea ce ramasese. Chiar in perioada crizei economice, domeniul a functionat, asigurand bunastarea familiei.
In conditiile amintite, casa ei din Ploiesti nu-i mai era de folos si atunci a cedat-o Liceului “Despina Doamna”, contra unei chirii simbolice pentru a instala acolo, in conditii confortabile, internatul pentru elevele de la tara.
Paul D. POPESCU
