Nu impozitati magarii!
Cu un ton relaxat, presedintele Basescu (ce ironie onomastica pentru destinul democratic al Romaniei!), ne-a spus pe la miezul noptii ca situatia e sub control, sub controlul sau fireste. Adica murim. Concluzia sugubeata e invelita in staniolul cifrelor si in doct-ininteligibile demonstratii financiar-economice. Murim, ce mare branza? Dacii din care ne tragem (e drept ca de la o vreme istoricul Elena Udrea ne lamureste ca de fapt nu prea ne tragem din daci, ci doar din Traian Basescu) mureau si ei razand, deci o anumita sustinere in arheologia neamului exista. Crapa intai, cum e si normal, pensionarii. Paguba in ciuperci, adica in hodorogi. Suit pe un scaun in televizoare, fara cohorte de consilieri si sustinatori politici, ca in campania electorala, Traian Basescu a vrut sa transmita concomitent si definitiv ideea ca El singur e Dumnezeu. El decide, el e stapanul si, pentru a prelua o expresie uzuala, i se falfaie. Cel din cer nu-si permite, oricat de atotputernic ar fi, sa i se intrevada o astfel de ingamfare bulevardiera. Printre snoavele prohodului eminamente umoristic aflam si cateva dintre cele spuse partidului vasal. Am promis eu, mai ganganie obraznica, pensii minime de 5 milioane lei? Se adresa (vorbele mele sunt din subtext) unui parlamentar portocaliu care isi permitea luxul memoriei. Am zis eu asa ceva? Poate eram sub influenta bauturilor alcoolice sau eram in campania electorala. In campania electorala, acrediteaza fara sa clipeasca presedintele, poti minti orice ca se uita si se iarta. Ce tinere de minte au babele alea de la tara care au pensii de 10 lei si pe care le-am cumparat electoral cu un kil de malai si o basma cu portretul meu? In plus, nu-i merita nici pe aia ca ceapistii n-au cotizat, in dobitocia lor, la sistemul de pensii, iar ce le dam, din mila, se cheama ajutor social. Poti sa te duci in curte la amarastenii astia si sa le pui impozit pe capra, pe oaie, sau pe magar? Nu poti. Deci, taiem.
Inteleg, in nepriceperea mea gazetareasca, uzata in atatia ani, ca magarii, in epoca Basescu, nu vor fi impozitati. Daca sunt magarii la care ma gandesc eu, nici n-au fost impozitati vreodata. Magarii scapa mereu de fisc, iar unii dintre ei circula, precedati de girofar, pe bulevardele neincapatoare ale Capitalei. Nu va atingeti, a transmis ferm si amuzat presedintele, pus intruna pe ras, de magari. Fireste nu putea fi vorba decat de magarii puterii. Cei din curtile taranilor erau doar carja unei simbolici demonstrative, utile in colorarea discursului.
Sa raman, daca tot veni vorba, la magarii cu girofar. Din programul basescian de austeritate ei nu numai ca nu sunt impozitati, dar absenteaza cu desavarsire. Din spusele mitraliate ale domnului Boc (tipul acela marunt care se da mare si prim) in fiecare minister am avea cate unul, maximum doi secretari de stat. Secretarii de stat sunt niste flamande jumatati de ministru, termite pentru buget si sfredelitori hulpavi in afacerile care aduc pesches. Treburile murdare sunt facute, adesea, pentru a proteja igienic ministrul, de secretarii de stat. De stat, in restul timpului, degeaba. Ei bine, dupa aplicarea masurilor Basescu-Boc de „austeritate” avem peste 300 (trei sute) de secretari de stat, cat un parlament unicameral baban. Toti acesti amploaiati, neatinsi de somaj, consuma nu gluma, au secretare (una cu cafelele, una cu curieratul, una cu spus zambitoare buna dimineata sefului, inainte de a pleca la birou), soferi, aparat birocratic propriu. Toate garajele carmuirii gem de limuzine ultimul racnet. Toata armata asta are telefoane celulare achitate de la buget, drept de decont la deplasari, avantaje si prime obraznice, date pe bunavointa. Si bunavointa a fost din belsug, pana s-a ajuns la fundul sacului. Turma asta (raman la simbolica prezidentiala cu caprele, oile si magarii) n-ar cam trebui tunsa numeric si scotocita pe la avantaje? Pe la fiecare usa de inalt amploaiat gasesti doi, trei, patru bagatori de seama care se fataie pe acolo, indeletnicirea fataitului fiind retribuita consistent. Boc si-a adus fataitori si fataitoare de la Cluj (una, muta, e, cica, purtator de cuvant!) care au drept de avion pe banii statului ca nu pot intepeni niste ardeleni fitosi intre Miticii de la Bucuresti si drept la plata camerei in hoteluri de lux sau vile de protocol discrete. Aici isi hodinesc energiile neconsumate si mai scapa si prin strainataturi, in cohorta sefului. Despre ei n-a prea vorbit in discursul lui bascalios si razator, Traian Basescu. Amnezie? Nu stiu. Oricum sunt sigur ca n-am mai auzit vreodata in viata mea un discurs la o inmormantare, pe marginea unei gropi care-si asteapta mortul deja imbalsamat, rostit si pigmentat cu atata frivolitate si cinism.
Lucian AVRAMESCU
