Nu stiu daca in perioada postdecembrista ne-am mai aflat in vreo situatie similara celei pe care o traversam acum si despre care cred ca nu gresesc daca spun ca este o degringolada totala. Sa ne amintim doar faptul ca pana si taranistii – care au apus de pe scena noastra politica – au avut mai multa tarie de caracter si au schimbat premieri si guverne, desi situatia tarii, la vremea lor, era cu totul alta. Acum, insa, o tinem, cum se zice, ca gaia matul, stationand, pur si simplu, intr-un cor de vaiete generat de taierea salariilor bugetarilor si a pensiilor, acompaniat de dangatul tot mai sacadat al efectelor crizei economice si garnisite – corul si dangatul – cu o crasa incompetenta, lipsa de curaj si dragoste nemasurata de putere manifestate de actualul guvern. Practic, Guvernul habar n-are ce trebuie sa faca in aceste momente – sau nu vrea, nici in ruptul capului, sa aplece urechea la unele solutii din afara lui – iar populatia nu are niciun alt gand decat acela referitor la salariu sau la pensie. Culmea este ca nimeni nu poate sa spuna, acum, daca va fi alba sau neagra varianta guvernamentala finala de iesire din criza. Sau, ca sa nu mergem asa departe, nu se pune pe tapet acea varianta viabila de scadere a deficitului bugetar si de mentinere a acestuia in limitele care ar asigura macar acele salarii, pensii si chiar unele compensatii – ca, de exemplu, pentru medicamente – cu care, totusi, nici pana acum nu ne mandream (noi, cei multi, si nu cei cu lefuri si pensii nesimtite!).
Tonul la degringolada l-a dat, fireste, Guvernul care – incapabil cum s-a dovedit a fi – nici nu a avut bunul simt sa discute cu oamenii tarii modalitatile care s-ar impune pentru depasirea efectelor crizei economice. Boc si-ai lui, avandu-l cap de coloana pe Traian Basescu, au pornit cu jalba-n protap la FMI, care FMI n-are niciun interes ca Romania sa scape usor din necaz, ci sa o inglodeze cat mai mult, ca s-o tina sub papuc. Si cum un astfel de obiectiv nu putea fi indeplinit decat prin niste imprumuturi – care, sinceri sa fim, n-au fost nici semnificative, ca la greci, de pilda – iata-ne imprumutati si sub papucul FMI care ne da indicatii despre cum sa ne…taiem intre noi. Si-acum, Guvernul taie de unde nu-l doare, iar ca sa nu iasa scandal si mai mare decat cel de pana acum, arunca zvonuri despre eventuale compensatii pentru pensionari, despre unele sectoare bugetare care, chipurile, si-ar fi redus personalul si nu mai ajung sub cutitul celor 25 de procente, despre o remaniere care ar putea face minuni. La acestea se mai adauga declaratiile prezidentiale – menite doar sa sporeasca senzatia de degringolada, si chiar intalnirile sefului statului cu categorii socio-profesionale sau cu copiii sai de suflet – ministri si parlamentari ai PDL – prin care vrea sa dea impresia de preocupare pentru soarta tarii si a poporului sau. De cealalta parte, opozitia o tine pe-a sa, adica ar vrea ca pedelistii si liota lor de catarati in dregatoriile tarii sa dispara pur si simplu, dar nu au curajul – sau putinta – sa scoata manusile, pe care le poarta in exces vizavi de adversarii politici, si sa ia taurul de coarne ca sa lamureasca, intr-un fel, lumea. Caci, doar vorbind la radio si pe posturile tv, exprimand opinii care mai de care mai „apropiate” de interesele poporului nu se diminueaza deficitul bugetar, nu sporesc investitiile, nu creste numarul locurilor de munca si nici efectele crizei nu se vor asterne mai usor. Ba, din contra, va creste nivelul degringoladei in care, iata, ne culcam seara si ne trezim dimineata!
Leon CHIRILA
