Icoana Portarita (partea a treia)
Calugarii toti in frunte cu staretul, afland ca pustnicul Gavriil aduce icoana, au iesit in intampinare si cu mare cinstire, cu adanca evlavie, au dus-o in biserica, langa catapeteasma. Apoi, au facut priveghere lunga in cinstea Ei, a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. La incheierea slujbei de preamarire a icoanei facatoare de minuni au incuiat usile bisericii si s-au intors toti la chiliile lor, unde a continuat fiecare monah s-O preaslaveasca pe Maica Domnului.
In ziua urmatoare, dis-de-dimineata, cand paracliserul a intrat in biserica spre a aprinde candelele, acesta a constatat cu stupoare ca icoana Maicii Domnului nu mai era la locul ei. Speriat, el alerga numaidecat la egumen ca sa-l informeze ca icoana disparuse din biserica. Alertata, toata obstea incepu s-o caute. Dupa putin timp de cautare peste tot, au zarit icoana, care plutea in aer deasupra portii manastirii. Dupa ce toti calugarii s-au inchinat si s-au rugat, icoana a fost dusa la locul ei, in biserica. Insa icoana a procedat la fel inca doua zile, adica pleca din biserica, unde era din nou pusa de staret, si se ducea la poarta, stand in aer suspendata. Profund tulburati si nedumeriti, monahii nu stiau ce sa mai faca. De aceea s-au rugat in continuare Maicii Domnului, implorand-O sa le arate ce-ar trebui sa faca. In noaptea care urma celor trei zile de mutare a Ei din biserica la poarta, deasupra careia plutea in vazduh, Preacurata Maica se arata din nou aceluiasi pustnic Gavriil, caruia ii grai acestea:
– Spune-le parintilor ca am venit aici ca eu sa-i pazesc pe ei, ci nu ei sa Ma pazeasca pe Mine. De aceea sa nu ma mai supere ducand icoana Mea in biserica.
Pustnicul, asteptand cu nerabdare sa se lumineze, merse, apoi, la staret aducandu-i la cunostinta dorinta Maicii Domnului de a fi Paznicul lor. Drept urmare, in zilele urmatoare se va construi la poarta un paraclis, in care va fi pusa icoana. Tot la poarta se afla aceasta icoana si in zilele noastre. Fiindca-i pe post de portar de aceea a fost supranumita “Portarita“.
Dintre prea numeroasele minuni savarsite de icoana miraculoasa “Portarita“, vom evoca, in continuare, doar cateva. Pe la jumatatea veacului al XVII-lea, fiica tarului Alexei (Aleksei) Mihailovici (a domnit din 1645 pana in 1676, fiind nascut in 1629) a contractat o boala deosebit de grava, careia n-a putu sa-i vina de hac niciunul dintre tratamentele recomandate de cei mai buni medici europeni din vremea aceea.
Mihai Stere DERDENA
