In timp ce leul cunoaste fluctuatii (creste sau descreste, in raport cu euro), ori raportul euro/dolar s-a apreciat sau depreciat ( depinde de cum regleaza BNR piata), barfa se bucura, in schimb, de o apreciere constanta din partea celor care o practica.
Si, chiar daca si cotele apelor Dunarii cresc sau scad, ori e gheata la mal, o constanta in existenta noastra o constituie ponegritul, vorbitul de rau… Scade sau creste in functie de obiectul muncii, pardon, al persoanei vizate – sef, coleg, subaltern, prieten (ultimul caz e cel mai frumos, altfel n-ar avea farmec viata).
Ba, indiferent cat este de gros stratul de zapada pe Varful Omu sau pe la Cota 1.400, nivelul si intensitatea vorbitului de rau despre cineva nu derapeaza, nu cunoaste pauze de masa, nu isi trage respiratia. Ca asa-i firea omului, sa faca slalom de vorbe rele pe seama altuia.
Or, cata vreme Ministerul Muncii s-a razgandit si, pana la urma, a validat introducerea in nomenclatorul de meserii a vrajitoriei sau a prezicatoriei (mai lipsea a camatariei) nu vedem de ce nu ar exista si meseria de barfitor sef, barfitor adjunct si barfitor de rand. Sau, institutia barfei, care sa functioneze in temeiul Legii 544/2001, privind informatiile de interes public, dar republicata. Republicata in sensul ca nu se va spune ce s-a vorbit nici macar in termen de 30 de zile de la solicitare! E strict secret! A, ca exista „purtatori de cuvant” ad-hoc – unii ii numesc informatori – este o alta poveste, pe placul celor care vor sa ii asculte.
Si daca exista cursuri de pregatire si formare profesionala pentru someri, in cazul de fata nu-i nevoie de perfectionare in “vanturarea vorbelor”. Nu trebuie abilitati specifice pentru aceasta „meserie”, nici diploma de studii superioare, ci numai inclinatie catre asa ceva.
Desigur, trebuie practicata pe baza de voluntariat, nu contra cost, fiindca este facuta din placere si, indeobste, in timpul serviciului. Asadar, nu este cazul de impozitat vorbitul aiurea, nu pot fi incriminati cei care o practica, nu-i prejudiciat bugetul de stat. Doar ca se aduce atingere relatiilor umane. De parca ar fi mare branza !
Se poate exporta? Adica dusa dintr-o institutie in alta? Desigur, mai ales ca este scutita de TVA, fiind considerata ca “marfa destinata exportului”. Poate fi chiar pe post de rezerva a brandului de tara. Adica, de pica frunza, ii ia loc barfa.
Cat despre practicanti, ce-ar mai fi de zis? Nu prea multe. Doar ca te incearca un pic de nostalgie dupa vremurile cand se aruncau, ca la volei, vorbe grele peste gard, intre tate. Acum se practica la colt de cartier, la o tigara. Sau prin telefoane cu minute incluse. Ori prin mess. Sau prin mesaje scrise pe e-mail, de genul “Ala e un bou/prost” .
Deh, tatele tasteaza acum!
Impotriva durerii de masele exista fel de fel de pastile. Impotriva durerii de sale – Aulin. Impotriva minelor – detectoare. Impotriva rachetelor – scut.
De vesta antibarfa n-am auzit!
Florin TANASESCU
