Toma T. Socolescu si edificiile cu caracter economic (L)
Noul capitol pe care il incepem se va ocupa de TOMA T. SOCOLESCU SI EDIFICIILE CU CARACTER ECONOMIC. Cu toate ca avea mult talent si vocatie pentru arta, Socolescu a dat dovada de destul realism si spirit practic.
Intelegea ca arhitectura, arta, cultura in general nu se pot dezvolta decat atunci cand au o puternica baza materiala pe care nu le-o poate oferi decat o societate instarita, prospera. El acorda o deosebita pretuire agriculturii, industriei, comertului, afacerilor, finantelor. In toate aceste ramuri economice il gasim prezent si ca element activ interesat material in productia si circulatia de bunuri si valori. A activat si ca „agricultor”, mica lui ferma si via de la Paulesti producand nu numai pentru nevoile imediate ale familiei. A participat si la o serie de afaceri din diferite domenii.
Reamintim una despre care am mai vorbit. Imediat dupa razboi, Socolescu s-a intovarasit cu cativa mari specialisti in domeniul petrolului ca N.Drogeanu, Th. V. Ficsinescu, Virgiliu Tacit si cu inginerul mecanic, cu studii in Germania, N. Flicher, fondand societatea “Petrol-Foraj”. Avand mult fler, a considerat aceasta afacere profitabila si de viitor, a pus la bataie economiile pe care le avea, s-a imprumutat si de o suma importanta ca sa investeasca in aceasta firma. Probabil ca, pe langa partea din capital pe care a subscris-o, el a mai contribuit si cu realizarea de baracamente (poate chiar cu materialele lui), in care era un adevarat maestru, pentru depozite de scule, materiale, utilaje, cazarmi pentru muncitori, cantine, spalatorii.
Cum niciunul dintre ei nu avea timp sa conduca, practic societatea, l-a insarcinat pe ing. N.Flicher – care si asa statea mai mult la Bustenari – cu functia de director general, si nu au regretat. Societatea a mers bine, inregistrand profituri inca din primul an. In 1922 au cumparat Societatea “Ferrum”, renovand-o si facand-o foarte rentabila.
Din pacate, moartea brusca si timpurie (la 48 de ani) a inginerului Flicher, in august 1924, a zdruncinat serios dezvoltarea cu succes a firmei, profiturile incepand sa scada. Socolescu a reusit, totusi, peste cativa ani, sa-si vanda cu folos partea.
Chiar si “biroul sau de arhitectura” l-a organizat ca o firma comerciala, inscrisa in Registrul Comertului, dupa ce obtinuse, prin sentinta judecatoreasca, personalitatea juridica.
Dar, asa cum mai spuneam, in orice domeniu al vietii in care activa sau care il interesa, Socolescu s-a manifestat si ca arhitect. Preocuparea in aceasta directie a luat, mai intai, forma unor “case de raport”. Era vorba despre niste edificii de mari proportii, cu caracter mixt, cuprinzand atat spatii de locuit, de catre proprietar sau de catre chiriasii sai, dar si altele, mai ales la parter, care puteau deveni sediile unor magazine, banci, agentii de comision, colecturi de loterie etc.
Asemenea constructii, care urmareau si producerea de venituri proprietarului, a proiectat inca din prima parte a activitatii lui. Am amintit deja casa Gogalniceanu (“Hora taraneasca”) lucrata in colaborare cu unchiul sau si casa lui proprie, ambele in Ploiesti.
In perioada interbelica, importante comenzi i-au permis sa ridice cateva edificii remarcabile nu numai in orasul sau natal. In lista sa de lucrari figureaza si “casele de raport” de pe strada Brancoveanu si, respectiv, de pe Calea Serban Voda din Bucuresti. Pentru ultima dintre acestea, Socolescu ne ofera cateva fotografii deosebit de reusite. Este vorba despre „casa de raport” Fratii Tilman, cladire vasta, conceputa pe sapte niveluri. Amplasata pe un colt de strada, cu inevitabila tesitura, ea prezinta trei fatade, una mai ingusta si doua mai lungi. Toate trei sunt de o varietate extraordinara, utilizand fara rezerve intregul repertoriu socolescian, dar nedistonand cu arhitectura grava si monumentala a Capitalei. Desigur si in Ploiesti a avut comenzi si a executat cateva „case de raport”. Astfel, pe lista lui de lucrari este inscrisa si “casa de raport Bogdan” de pe strada Kogalniceanu, despre care nu putem spune nimic altceva. Nestiind numarul si nici vecinatatile ei, neavand nicio fotografie a ei, nu o putem identifica; cat despre comanditarul si proprietarul ei, a fost poate acel I. Bogdan, un croitor imbogatit si intrat in afaceri. Este evident ca se gasea pe latura sudica a arterei si daca era in dreapta intrarii in str. Dr. Radovici (azi Toma Caragiu), inseamna ca a fost demolata prin 1956-1957, cand s-a construit sirul de blocuri, avand in capat “Dealul Mare”. Daca se gasea in stanga intrarii, inseamna ca a fost inglobata in frontul de cladiri renovate la sfarsitul secolului trecut.
Paul D. POPESCU
