Patrichie – episcopul Prusei, fiind parat pentru credinta sa in Hristos, a fost adus inaintea eparhului Iulie, care, cautand sa-l faca sa se inchine la idoli, ii spunea ca izvorarea apelor celor calde se infierbanta prin purtarea de grija a zeilor si sunt varsate pentru binele oamenilor. Sfantul mucenic i-a raspuns ca intr-adevar pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbinti, insa, prin puterea Domnului nostru Iisus, care a randuit doua locuri: unul plin de bunatati, in care se odihnesc dreptii, iar celalalt plin de intuneric si de foc, unde vor fi osanditi pacatosii dupa invierea cea din morti. Degeaba a cautat sfantul sa explice eparhului felul si rostul acestei randuieli dumnezeiesti, caci eparhul a poruncit sa fie aruncat in mijlocul izbucnirilor de ape fierbinti. Dar, Patrichie a ramas nevatamat. Atunci i s-a taiat capul cu sabia, aceeasi pedeapsa primind-o si Acachie, Menandru si Polien.