Vreau sa asigur cititorul acestor randuri ca titlul cu care le-am inceput nu este urmarea unui eventual consum de tulburel care, intre noi fie vorba, este de sezon si merita degustat. Altele sunt, insa, motivele care m-au determinat sa preiau titlul cu pricina de la o veche melodie populara care, la randu-i, are multa „esenta” de viata. Un prim motiv ar fi actuala situatie pe care multi pensionari o traiesc dupa ani si ani de munca, batranetea lor nefiind acea perioada asteptata de liniste, de fireasca si binemeritata multumire pentru zilele pe care le traiesc, de acel trai cotidian lipsit de griji in care au crezut. Viata multor batrani „se taraste” foarte greu de la o zi la alta, de la o noapte la alta, caci noptile sunt cele care le framanta gandurile cautatoare de alte si alte sperante de mai bine. Si toate acestea sunt din cauza veniturilor pe care le au – daca le mai au – care trebuie dijmuite in fel si chip pentru a le asigura viata de azi pe maine.
Dar daca sunt astfel de oameni in zilele noastre – cand, sa nu uitam, politicienii care-si doresc puterea promit, invariabil, traiul mai bun al tuturor – iata ca nici viitorul…viitorilor pensionari nu va avea vreo unda de culoare roz. Voci din randul autoritatilor in domeniu spun deja ca, in urmatorii 20 de ani, pensiile celor care vor avea dreptul la ele vor fi tot mai mici si vor ajunge chiar la 15% din ultima leafa pe care au primit-o toti cei care considera, firesc, ca au muncit o viata! Iar cele mai afectate se pare ca vor fi persoanele nascute intre anii 1966-1971 – perioada ceausista de crestere fortata a demografiei – carora, mult timp, le-am zis „ceausei”.
In acelasi timp, insa, alte autoritati din domeniul pensiilor vor sa linisteasca norodul enuntand, simplist – doar pentru a potoli spiritele – ca sistemul de pensii „se va adapta” si ca persoanele indreptatite vor beneficia de pensii normale. Bineinteles, nu au mentionat si ce va insemna o pensie normala, deoarece aceleasi autoritati nu pot spune astazi care ar fi un nivel normal – si, mai ales, decent – al unei pensii pentru traiul cotidian. Stiu insa, sa ne indemne – si mi-e teama chiar ca ne va obliga – sa contribuim, pe langa sistemul de pensii de stat, la sistemul privat care, la randu-i, dupa cativa ani de aplicare, se va vaita ca nu are suficienti contribuabili si, ca urmare, nu va putea garanta un spor cat de cat sensibil la viitoarele pensii.
Cu alte cuvinte, cei mai multi dintre noi va trebui sa invatam bine cantecul „Batranete, haine grele” si, mai ales, sa tinem cont de o la fel de veche zicala romaneasca: Sa agonisesti la tinerete, ca sa ai la batranete! Sau, daca vreti, este si o alta varianta, cu stransul banilor albi pentru zilele negre. Bineinteles, nu in sensul pe care il practica unii semeni ai zilelor noastre care, trecand „prin foc, prin spangi, prin mii de baionete” normele bunului simt, ale respectului fata de ceilalti si, mai grav, ale legilor in vigoare, isi fauresc imperii financiare, imobiliare etc., etc., etc. Pentru acestia, melodia cu titlul acestor randuri nu are, intr-adevar, nicio semnificatie!
Leon CHIRILA
