Acest preacuvios a trăit în veacul al IV-lea şi era din părţile Răsăritului, unde s-a făcut călugăr şi a pustnicit cu mari osteneli în deşert. Venind apoi în Constantinopol în zilele lui Valens Arianul (364-378), care se ridicase cu război împotriva goţilor, l-a întâmpinat acest fericit sfătuindu-l şi rugându-l să deschidă biserica ortodocşilor. Cum împăratul nu l-a ascultat, el iarăşi i-a ieşit înainte şi l-a dojenit asemenea, zicându-i să deschidă şi să dea bisericile ortodocşilor, dacă vrea să nu piară fugind din faţa vrăjmaşilor la război. Însă, împăratul a poruncit să-l bată şi să-l arunce în mărăcini. Iar sfântul, ieşindu-i înainte a treia oară, i-a apucat calul de frâu, arătându-i aievea pieirea, de nu va întoarce bisericile creştinilor. Împăratul, mâniindu-se, a poruncit să-l pună sub pază până ce se va întoarce de la război. Însă, ceea ce a prorocit sfântul s-a împlinit. De aceea, Isaachie a fost mărit şi, petrecându-şi restul vieţii în Constantinopol, s-a mutat către Domnul în pace.
