• Cei mai mulţi dintre ei au abandonat şcoala
Poliţiştii prahoveni au prins, de la începutul acestui an şi până în prezent, 91 de infractori minori, cel mai mic dintre ei – în vârstă de numai 10 ani – fiind acuzat de furt calificat. Comparativ cu situaţia înregistrată în 2012, anul acesta, în judeţ, a crescut numărul minorilor care comit fapte penale şi cel al infracţiunilor săvârşite de ei, gravele probleme sociale ale familiilor din care provin tinerii, lipsa de comunicare cu părinţii şi lipsa de supraveghere din partea acestora fiind doar câteva dintre cauzele acestui fenomen.
Cele mai frecvente fapte de care se fac vinovaţi minorii sunt : furturile din chioşcuri sau din maşini (mâncare, sucuri, cartele, telefoane mobile etc), valoarea pagubelor săvârşite fiind relativ mică (între 100 de lei şi 500 de lei), conducerea fără permis a mopedelor, loviri şi alte violenţe, potrivit informaţiilor pe care le-am primit, la solicitarea noastră, de la reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova. Minorii care îngroaşă rândul infractorilor provin cu precădere din mediul urban – în special din Ploieşti, Câmpina, Vălenii de Munte, Băicoi, Sinaia. Anul acesta, au fost prinşi 52 de minori infractori care provin din aşezări urbane şi 39 din comune (cei mai mulţi din Filipeştii de Pădure , Slănic, Bărcăneşti).
Conform informaţiilor primite de la reprezentanţii IJP Prahova, cei mai mulţi dintre tinerii cu vârste mai mici de 18 ani autori ai unor fapte penale (mai exact 58) fie sunt neşcolarizaţi, fie au abandonat şcoala, iar numai 33 sunt integraţi în sistemul de învăţământ. Cei 91 de copii şi adolescenţi au comis, în total, 84 de infracţiuni, iar pentru faptele lor li s-au întocmit dosare penale şi au primit amenzi administrative. Tinerilor li s-a oferit şi consiliere, pentru a realiza că au greşit şi a-şi schimba viaţa.
Delincvenţa juvenilă a luat amploare pe fondul acutizării unor probleme sociale. Mulţi minori ajung în situaţia de a fura, de a lovi sau de a comite alte infracţiuni, pentru că după ce părinţii au plecat în străinătate ori, din alte motive, familiile s-au dezorganizat, ei au fost lăsaţi fără supraveghere. Totodată, la carenţele de educaţie din mediul familial se adaugă scăderea rolului componentei educaţionale din mediul şcolar. Potrivit reprezentanţilor IJP, printre cauzele fenomenului se regăsesc „indulgenţa şi superficialitatea cu care sunt tratate unele probleme grave de comportament ale elevilor, generând astfel sfidare şi dispreţ pentru respectarea regulamentului şi a normelor interne ale şcolilor; creşterea numărului de minori lăsaţi fără supraveghere, care se asociază în mod voluntar, în vederea obţinerii de foloase materiale directe sau care sunt atraşi, sub diverse forme, pentru a intra în componenţa unor grupări infracţionale; lipsa unor soluţii viabile de supraveghere reală şi de reintegrare socială, lipsa unor măsuri eficiente de pază şi de control a accesului în şcoli, luate de unităţile de învăţământ; insuficienţa sau lipsa aproape totală a timpului acordat de părinţi copiilor, neadaptarea sau adaptarea necorespunzătoare a practicilor pedagogice la nevoile şi la specificiul generaţiei tinere şi foarte tinere şi deficienţa de comunicare între profesori şi elevi”.
Ana MAXIM
