Pomenirea Sf. Apostol şi Evanghelist Luca
Luca marele apostol şi evanghelist era din Antiohia, profesa medicina, dar avea şi harul picturii. Acesta, aflându-se în Teba Beotiei, pe vremea împăratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel şi, crezând în Hristos, a părăsit rătăcirea cea părintească. Mai mult decât atât, de atunci el a început a propovădui credinţa creştină. A scris şi Evanghelia sa către dregătorul Teofil, care era, de asemenea, creştin, după cum o ştia de la Sfântul Apostol Pavel. După aceea, a scris şi Faptele Apostolilor către acelaşi Teofil. A umblat învăţând toată Grecia şi, ajungând la optzeci de ani, a murit cu pace. Iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, a plouat colurie deasupra mormântului său, ca semn al meşteşugului său cel doctoricesc (coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri şi din alte plante, folositoare la boala ochilor). El a pictat pentru prima oară icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meşteşugul zugrăvirii cu ceară.
