Luiza Rădulescu Pintilie
După o furtună iscată din senin cu o zi înainte, cerul s-a luminat miercuri, 6 august, vreme de câteva ceasuri, deasupra crestelor muntoase de la Tabla Buţii-Ceraşu. Înseninare ce a cuprins, în ziua marelui praznic al „Schimbării la faţă”, şi inimile miilor de participanţi la slujba de pomenire a ostaşilor cunoscuţi şi necunoscuţi căzuţi în luptele purtate, în această zonă, în august-octombrie 1916. Trei ani mai târziu, într-un loc străjuit, ocrotitor, de brazi, începea amenajarea unui cimitir, după ce preotul Ion Vasilescu din Slon, care era şi învăţătorul satului, adunase morţii şi îi îngropase creştineşte. În 1922, se organiza cel dintâi pelerinaj la locul de îngropăciune al eroilor militari căzuţi pentru întregirea României Mari. Şi, de atunci, pe 6 august, locuitori din Ceraşu şi comunele alăturate, dar şi din judeţele învecinate – Buzău, Covasna, Braşov – se roagă, împreună, pentru libertate şi unitate, pentru odihna martirilor, mărturisindu-şi recunoştinţa pe care le-o datorează eroilor, din generaţie în generaţie.
La fel s-a întâmplat şi în urmă cu două zile, şi poate doar aceia care au fost martori au putut cuprinde cu adevărat emoţia, plinătatea şi semnificaţia unuia dintre tot mai puţinele momente care îşi merită, cu toată îndreptăţirea, numele de eveniment. După un îngust drum pietruit de munte – cel dintâi ce a legat, din vechime, Muntenia de Transilvania – ce urca din centrul comunei, mai bine de 20 de kilometri, până la 1320 de metri altitudine, lesne de purtat doar de către oamenii locului şi de către aceia care au maşini puternice, peisajul ce se dezvăluie privirii este binecuvântat de Dumnezeu şi încărcat de istorie. De o străveche istorie, venită din vremuri dacice, îmbogăţită cu trecerea timpului, până astăzi.
Ca un arc peste vremuri, vechiului cimitir i s-a adăugat, din acest 6 august 2014, o troiţă ce veghează curgerea cristalină a unui izvor, dar şi pe cei aflaţi în trecere. Ridicat pe un catarg, tricolorul flutură , liber, în bătaia vântului. Întreaga lucrare a fost realizată nu numai cu multă trudă, ci şi cu însufleţire, de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Prahova – prin Asociaţia Salvatorii Prahoveni constituită în cadrul acestuia. În dimineaţa de august a „schimbării la faţă”, un sobor de preoţi a binecuvântat ziditorii şi pe cei ce-şi vor potoli, de acum înainte, însetarea. Iar emoţia celor prezenţi- între care s-au aflat prefectul judeţului Prahova – Rodica Paraschiv, parlamentari, secretari de stat, reprezentanţi ai administrației judeţene şi ai direcţiilor deconcentrate, primari ai localităţilor din zonă, dar şi din judeţele învecinate- a rezonat, parcă, o dată în plus, cu ceea ce atât de profund spune refrenul „Imnului de la Tabla Buţii”: „Veniţi români din lumea-ntreagă/Cu toţi la bine şi la greu/Ne cheamă neamul, țara dragă/Ne cheamă Bunul Dumnezeu/Că tot ce e român nu piere/Creştini am fost de la-nceput/Din dragoste şi din durere/Români am fost când ne-am născut”. Şi parcă auzind chemarea, pe toate potecile s-au apropiat, la pas, călare ori în maşini, purtat la vedere un colţ de tricolor, români de toate vârstele.
„Columna pentru nemurire”- cum atât de inspirat a denumit, cu ani în urmă, primarul comunei Ceraşu – Dumitru Duca, evenimentul de la Tabla Buţii, s-a ridicat, simbolic, în sufletul, în mintea şi în simţirea participanţilor. Onorul militar, muzica de fanfară şi cântecul popular românesc au făcut să vibreze inimile, la slujba de pomenire s-a rostit, cu evlavie, din mii de glasuri, rugăciunea „Tatăl nostru” şi s-a strigat, pentru nemurirea ce li se cuvine, numele bravilor eroi. Rare au devenit, în anii din urmă, momentele în care cuvintele vorbitorilor sunt nu numai auzite, ci şi ascultate de mulţimi, semn al acceptării şi al aprobării lor. Fără nicio îndoială, la Tabla Buţii am fost martori ai unui asemenea fericit moment. Participant din 1977 la anualele slujbe de pomenire a celor căzuţi pe câmpul de bătaie, primarul Dumitru Duca s-a întrecut, de la an la an, ca alături de echipa administraţiei locale să dea preţuirea cuvenită locului şi evenimentului de la 6 august. Aplauzele celor cărora li s-a adresat, consăteni şi oaspeţi, oficiali şi oameni simpli, copleşit de emoţie, abia stăpânindu-şi de câteva ori lacrimile, au fost cea mai clară dovadă că a reuşit. La rândul său, prefectul de Prahova, Rodica Paraschiv, merită toată aprecierea pentru priceperea cu care a ştiut să topească tonul oficial al obişnuitelor discursuri şi îndemnuri în căldura şi profunzimea unor cuvinte de suflet, care au fost primite cu bucurie şi cu aplauze. Prezenţa laolaltă a preoţilor slujitori într-o zi sfântă într-un înalt altar al românismului, veniţi de la Arhiepiscopia Bucureştilor – preoţii consilieri Veniamin Goreanu şi Petru Ungureanu, de la Protoieria Vălenii de Munte , alături de protoiereul Florin Boţârcă, a oamenilor politici – Daniel Savu, Sorin Teju, Ludmila Sfârloagă – a reprezentanţilor administraţiei şi ai unor instituţii fundamentale – armata, poliţia, jandarmeria – ai şcolii şi culturii, a devenit cea mai vie dovadă a consensului, a românismului, a unităţii, a înfrăţirii, a patriotismului de care este atât de mare nevoie în aceste zile frământate pe care le trăim.
În altarul sfânt de la Tabla Buţii, pe 6 august 2014, s-au aprins lumânări, s-au aşezat flori proaspete şi s-au rostit cu recunoştinţă numele eroilor. Iar dacă o ploaie aprigă a coborât din nou din ceruri , lumina respectului, a recunoştinţei şi a îndatoririi de a ne dovedi, la rându-ne, vrednici de sacrificiul înaintaşilor, trebuie să rămână aprinsă azi, mâine şi în toţi anii ce vor urma.
