Vila „Luminis” din Sinaia – locul de suflet al compozitorului George Enescu

Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia este vizitată anual de mii de turişti şi reprezintă locul în care mulţi muzicieni şi tineri din liceele şi facultăţile de muzică îşi doresc să ajungă măcar o dată în viaţă. Odinioară, loc de odihnă şi spaţiu preferat pentru creaţie al marelui muzician, Vila „Luminiş” păstrează camerele mobilate după gustul acestuia, obiecte de artă, precum şi vechiul pian al maestrului.

Casa a fost construită între anii 1923-1926, din banii câştigaţi de Enescu în primul său turneu în America. Nu a ales întâmplător Sinaia: venea des la Castelul Peleş, la invitaţia Reginei Elisabeta, pentru a susţine recitaluri şi a studia, aşa că a îndrăgit foarte mult zona. Până în 1946, când a părăsit România definitiv, maestrul a revenit periodic la Sinaia pentru a se dedica, măcar o lună pe an, creaţiei. În 1947, aflat la Paris, Enescu a donat vila statului român, pentru a fi folosită ca loc de odihnă şi de creaţie pentru artişti. În 1995, aceasta devine Casa Memorială “George Enescu”, iar în 2007 – secţie a Muzeului Naţional cu acelaşi nume, din Bucureşti.
De la începutul anului 2014 şi până în prezent, au trecut pragul casei memoriale aproximativ 8000 de persoane, numărul vizitatorilor fiind în creştere comparativ cu anii anteriori, după cum ne-a precizat Teodora Focşeneanu, şef birou în cadrul Casei Memoriale „George Enescu”. La Vila „Luminiş” – cum i se mai spune casei de la Sinaia a compozitorului – au ajuns şi unii dintre concurenţii ediţiei de anul acesta al Concursului Internaţional „George Enescu”. În anii anteriori, printre personalităţile care au vizitat lăcaşul de cultură s-au regăsit: dirijorii Zubin Mehta, Lawrence Foster, pianistul Valentin Radu – stabilit în Statele Unite ale Americii, regretatul muzicolog David Williams, regretata pianistă Lorry Walfish – o foarte bună prietenă a compozitorului.
Celebrul dirjior Yehudi Menuhin ( 1916-1999 ) a studiat timp de două luni vioara la Vila „Luminiş” din Sinaia, împreună cu George Enescu, pe vremea când avea doar 11 ani, în anul 1927. A fost începutul unei mari prietenii şi a unei colaborări artisice de lungă durată. „Foarte mult l-a iubit Yehudi Menuhin pe maestrul său şi spunea despre acesta: <>. Noi am fi dorit foarte mult ca muzicianul să revină în casa aceasta, la un moment dat. Nu s-a putut. La una dintre ediţiile Festivalului Internaţional <>, când Yehudi Menuhin a dirijat unul dintre concertele importante, la Cluj, acesta urma să facă o vizită la Sinaia, dar se simţea destul de rău şi nu a mai putut ajunge. A plecat cu această durere :că nu a mai putut vizita încă o dată Vila <>. În schimb, atât timp cât a trăit la Londra şi în Statele Unite, înaintea fiecărui concert în care avea de dirijat şi lucrări de George Enescu, el amintea de valoarea muzicianului nostru” ne-a mai precizat Teodora Focşeneanu.

Vizitatorii – fascinaţi de pianul vechi şi de obiectele decorate cu elemente folclorice

Casa Memorială de la Sinaia nu păstrează niciuna dintre viorile compozitorului, dar în salon este păstrat, în schimb, pianul maestrului, un „Ibach” fabricat la Lausanne, la începutul secolului al XX-lea. În vilă mai este expusă şi pianina compozitorului aflată la mansarda casei. „Aceste instrumente impresionează publicul cel mai mult. Am observat, însă, că vizitatorii se opresc şi asupra unor obiecte care au aparţinut casei, decorate cu elementele etnografice. Astfel, oamenii fac legătura între elementul folcloric prezent în muzica enesciană şi obiectele etnografice din casa maestrului. Vorbim despre anumite covoare cu motive stilizate, specifice anumitor zone ale ţării, despre ceramica săsească, de Turda, de Dej şi din alte zone ale ţării, Enescu fiind un mare colecţionar de obiecte vechi. Totodată, sunt expuse piese textile: o perdea din borangic, ţesături de pânză topită, ştergare româneşti, cu motive tradiţionale” ne-a mai precizat interlocutoarea noastră.
Camera maestrului din Vila „Luminiş” – decorată în stil românesc – este extrem de modestă şi îl reprezintă foarte bine pe autorul Rapsodiei Române, cel care mărturisea, de altfel, că „Simplitatea în viaţă este adevărata libertate”. Vizitatorilor le sunt accesibile, de asemenea, salonul, dormitorul soţiei, camera de oaspeţi, mansarda, ale căror interioare sunt decorate cu rafinament. Compozitorul a creat în timpul perioadelor petrecute la Sinaia: o parte din Opera „Oedip” – lucrarea pe care o iubea cel mai mult, scrisă de-a lungul a 16 ani, şi dedicată soţiei sale, Maruca, Rapsodiile Române, dar şi alte piese precum: Cvartetul pentru pian, vioară, violă şi violoncel nr. 1 în Re major op. 16, Sonata pentru pian în fa diez minor, op. 24 nr.1.