Sfântul Chiril s-a născut din părinţi evlavioşi, care mărturiseau credinţa creştină. De mic copil a fost crescut în nevoinţe. Mai târziu, când episcopul de atunci al Ierusalimului s-a mutat la Domnul, cel ce a fost învrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai Chiril, un apărător plin de râvnă al sfintelor dogme apostolice. În vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care pentru că nu voia nicidecum să mărturisească faptul că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, a fost depus din treaptă de către Sinodul din Sardica. Dar Acaciu nu a voit să se supună hotărârii sinodului, ci a rămas mai departe ca un tiran pe scaunul său şi, mai mult, pentru că era cunoscut împăratului, luând putere de la acesta, a depus la rândul său din treaptă pe Chiril şi l-a alungat din Ierusalim. După moartea acestuia, Sf. Chiril s-a întors din surghiun, luându-şi în primire scaunul său de la Ierusalim. Şi, păstorind turma încredinţată lui de Dumnezeu, a mai trăit puţină vreme de la întoarcerea din surghiun şi apoi a răposat întru fericire.
