Nicoleta Dumitrescu
Deşi, oficial, campania electorală va debuta vineri, unii dintre candidaţii la alegerile locale şi-au anunţat deja prezenţa numelui lor pe buletinele de vot într-un mod cu totul neoficial: prin intermediul cutiilor poştale. Aşa se face că, înainte de Paşti, cutiile poştale, cel puţin ale acelora care locuiesc la bloc, au fost burduşite cu tot soiul de felicitări. Astfel, sub pretextul Sărbătorilor Pascale, candidaţii s-au întrecut în a le adresa destinatarilor – fie ei cetăţeni cu drept de vot sau nu – urări care mai de care mai pompoase, din care nu lipseau cuvintele cheie gen lumină, dragoste, linişte, căldură etc. Iar felicitările au fost pe principiul doi într-unul, în sensul că acestea conţineau atât reproducerea unor icoane cu scene pascale, cât şi a semnăturii, uneori şi a chipului, candidatului.
Ideea aceasta, de a-ţi face cunoscută competiţia în alegeri, în mod special la funcţia de primar, prin intermediul felicitărilor, nu este nouă. A devenit aproape o obişnuinţă, cu menţiunea că se face o dată la patru ani, când sunt ani electorali. Astfel, o dată la patru ani, i se aduce la cunoştinţă alegătorului fie că vine Paştele, fie Crăciunul, ca şi când acesta n-ar şti când sunt, în calendar, cele mai importante sărbători.
Mai trist este însă faptul că, tot o dată la patru ani, candidaţii strecoară, prin intermediul acestor felicitări, tot felul de promisiuni, după ce ei fac tot soiul de descoperiri în localităţile în care trăiesc. Descoperă, de pildă, că sunt artere pline cu gropi, că în cazul reţelelor de alimentare cu apă, gaze sau de canalizare, ţeava n-a mai ajuns şi până la cartierele mărginaşe, că doar centrul este „abonat” la plantat pansele şi pomişori, că oamenii o duc greu şi le mai trebuie multe. Ca atare, felicitările transmise de Sărbători sunt pe post de …vestitor al campaniei, perioada în care candidaţii vor încerca, în speranţa de a aduna voturi, să facă dovada că pot avea soluţii la tot ceea ce au descoperit ei că nu merge bine.
Aşa că, de vineri, timp de o lună, să te ţii promisiuni făcute cât pentru patru ani, cât ţine un mandat de ales local ! Pentru că, de fapt, competiţia nu va fi între persoane, ci mai degrabă între ceea ce se va promite că se va face.
Concret, vor curge râuri-râuri de „vom face” şi „voi face”, cât să se lase impresia că doar dacă ei, candidaţii, vor fi aleşi, ceea ce acum merge prost se poate schimba în bine. Astfel, pe post de „fata morgana”, într-o singură lună, cât ţine campania electorală, se alimentează senzaţia că se poate trăi bine cât în patru ani!
