Fost golgheter al României, cu FCM Bacău, în 2002, Cătălin Cursaru este observator al Ligii Profesioniste de Fotbal, fiind printre cei mai tineri oficiali ai LPF.
Plecat în fotbalul “mare” de la Chimia Brazi, în anul 2000, când a stat şi şase luni pe tuşă, din cauza unui litigiu cu Astra – clubul de care aparţinea, Cursaru a făcut câteva sezoane perfecte la Bacău, golul său marcat lui Dinamo, în poarta lui Lobonţ, din foarfecă, în anul când a ieşit şi golgheterul Ligii I, fiind desemnat “faza zilei” pe CNN.
Acesta povesteşte cu nostalgie şi fără regrete despre câteva dintre episoadele carierei sale de jucător, una care îi putea aduce însă… mult mai mult!
Observator “îndrumat” de Naşu’ Ciocoiu
Pentru ploieşteanul Cursaru, Bacăul chiar că este a … doua casă şi, pentru o perioadă, a fost chiar prima! Asta pentru că, în perioada cât a jucat la Bacău, acesta şi-a cunoscut şi soţia, care este din apropierea acestui oraş, iar naşul său este Cristi Ciocoiu, rivalul din atacul unei echipe foarte puternice la acea vreme.
De prietenia cu Ciocoiu se leagă şi intrarea sa în corpul observatorilor, Cursaru fiind sunat, când era la mare, cu familia, să se înscrie la acest examen, de către naşul său, pentru a deveni oficial al Ligii Profesioniste de Fotbal. “M-am pus pe învăţat, am luat examenul şi acum am satisfacţia de a face încă parte din lumea fotbalului. Probabil că, dacă nu luam acel examen, nu mai aveam nicio legătură cu fenomenul, dar îmi place foarte mult această postură, faptul că o dată-de două ori pe lună plec la un meci din Liga I şi întâlnesc oameni cu care am mai lucrat, foşti colegi, prieteni”.
Numărul 77 la Metalurg Donetsk
Cătălin Cursaru a ratat mai multe transferuri în străinătate, deţinerea drepturilor sale federative, în coproprietate, de către FCM Bacău şi Astra făcând ca mult aşteptata sa plecare în străinătate să nu se producă, deşi a avut oferte clare! Şi deloc puţine!
“În plus, au fost unele probleme cu impresarul meu, cred eu, la un moment dat, Florin Iacob. Stau şi mă întreb şi acum ce se întâmpla cu cariera mea dacă, într-un cantonament în Cipru, semnam cu fraţii Becali, care au venit cu contractul pe masă, cum se spune.Din păcate, când am fost în mare formă, preţul cerut pe mine a fost mult prea mare, pentru că banii se împărţeau între cluburi, impresar etc. Ştiu că se ajunsese la 1,5 milioane de euro, o sumă foarte mare. Apoi, când eram liber de contract, agentul mi-a propus să merg în… Australia, şi am refuzat” – povesteşte fostul golgheter al Ligii I.
“Cel mai aproape de plecare am fost la Metalurg Donetsk, în Ucraina, unde, la acel moment, juca şi Marian Aliuţă. Am ajuns acolo, am semnat contractul, am făcut şi fotografia de prezentare, aveam tricoul cu numărul 77. Asta la prânz, iar până seara “picase” totul! Alte experienţe? În Norvegia, la Brann Bergen, am mers “la probe”, cum se spune, iar după primele două amicale, în câteva zile, se începuse o chetă în oraş pentru a se face rost de banii necesari transferului. Mă oprea lumea pe drum să-mi spună că vor strânge bani pentru mine. Ratarea transferului în Norvegia cred că este lucrul de care îmi pare cel mai rău, la acest capitol. Puţină lume ştie că am fost şi în China, la Dalian, unde, de asemenea, trebuia să semnez, dar, şi acolo, lucrurile s-au împotmolit, 99%, tot din cauza banilor.Nu reproşez nimic, nimănui, dar poate că meritam o altă şansă. Am avut încredere în oameni, aşa sunt eu” – spune Cursaru.
Amintiri cu Porumboiu şi lipsa motivaţiei
Pe lângă perioada petrecută la Bacău – cea mai bună a carierei sale – Cursaru a avut şi destule episoade cu probleme, la trecerea sa pe la diverse echipe. Primul, la Astra, unde a fost dat afară de Gabi Stan, “la indicaţia unui membru al staffului”, la fel ca şi Ciprian Marinescu, pentru că “am comentat după un antrenament, cum se spune”.
La Vaslui, unde a fost cerut de către Mircea Rednic, antrenor cu care lucrase la Bacău, a prins, de asemenea, o perioadă grea, imediat după promovarea echipei în Liga I. “Porumboiu era imprevizibil la eşecuri. Îmi aduc aminte că la un meci, după o înfrângere, m-a mutat de la etajul trei al hotelului, care era renovat şi avea căldură, la etajul şapte, unde condiţiile erau mult mai proaste. Apoi, la Progresul, m-am simţit bine, ca fotbalist, dar am nimerit la un club unde începuseră problemele, era şi acel conflict al lui Iacov cu FRF şi LPF. Cred că am greşit când m-am dus la Breaza, condiţiile de divizia B erau destul de modeste, nu avea rost să continui. Am simţit lipsa motivaţiei, pur şi simplu, iar acest lucru m-a făcut să mă las, la o vârstă la care mai puteam să joc, probabil, mai ales că nu am avut accidentări grave. În afara unor probleme la spate, am avut chiar o carieră lipsită de probleme medicale” – rememorează acum, la 38 de ani, fostul golgheter al României.
Episoadele “Naţionala”
Cătălin Cursaru nu are niciun meci oficial în prima reprezentativă, lucru destul de ciudat pentru un golgheter al României din perioada când fotbalul din ţara noastră era bine cotat!
Şi la acest capitol se poate spune că a existat ghinion, pentru că atacantul ploieştean a fost convocat la prima reprezentativă, la un amical cu Ucraina, jucat la Constanţa, în martie 2002, sub comanda lui Anghel Iordănescu. “Am făcut febră mare înainte de meci, eu doream să joc, dar doctorul Pompiliu Popescu a spus că nu, şi aşa am ratat debutul”. În prima reprezentativă jucau, la acel moment, Chivu, Gică Popescu, Mutu, Ganea…
“Am fost apoi convocat şi de Gheorghe Hagi şi de Ladislau Boloni la diverse acţiuni ale “Naţionalei B”, ba chiar la Bacău am şi marcat, într-un 4-2 cu Moldova, două goluri, la fel şi cu Boloni, într-un turneu în Portugalia, dar debutul sub tricolor, oficial, nu a venit”.
Colecţionar de tricouri
Un tricou al lui Stuttgart, de la Ionel Ganea, este una dintre piesele de rezistenţă ale colecţiei de tricouri pe care Cătălin Cursaru o are, după anii petrecuţi pe gazon. “Eu am rămas impresionat la acel moment de gestul lui Ganea. Înainte de amicalul cu Ucraina, de care povesteam, la Constanţa, normal că eu stăteam mai retras, pitit pe acolo. Eram debutant, eram şi răcit, vedeam numai jucători unul şi unul… Ganea a venit la mine cu un tricou de la Stuttgart, unde juca atunci, şi mi l-a făcut cadou. Mi-a urat succes, numai cuvinte frumoase, de îmbărbătare, un gest deosebit. Am şi tricoul lui Sinisa Mihajlovic, nu am însă rămas niciun tricou de la Bacău. Le-am dat pe toate prietenilor”!
“You’ll never walk alone”
Cătălin Cursaru este fanul echipei Liverpool, pasiunea sa pentru gruparea engleză fiind cea care a dat… tonul melodiei care-i sună la telefon! Imnul “cormoranilor” – You’ll never walk alone – se aude de fiecare dată când cineva îl sună! Nu ca “pe vremuri”, când era în mare vogă, acum, cele mai multe dintre apeluri sunt de la familie, Cătălin având şi doi copii, băiat şi fată, gemeni, de 9 ani. “Cu ei nu sunt niciodată singur, familia a fost şi rămâne cel mai important lucru pentru mine”.
Cariera fotbalistică a lui Cătălin Marcel CURSARU (romaniansoccer.ro)
Anul Echipa Poziţia Meciuri Goluri
jucate
1999 – 2000 Chimia Brazi 6C
2000 – 2001 FCM Bacău 14A 26 15
2001 – 2002 FCM Bacău 6A 29 17
2002 – 2003 FCM Bacău 12A 25 6
2003 – 2004 FCM Bacău 13A 27 7
2004 – 2005 FCM Bacău 12A 23 4
2005 – 2006 FC Vaslui 14A 11 0
2006 – 2007 FC Național Buc. 16A 26 2
2007 – 2008 Progresul Buc. 11B 14 3
2008 – 2009 Aerostar Bacău 7C 8 2
2009 – 2010 Tricolorul Breaza 16B 7 0
2010 – 2011 Prahova Tomşani 1D
2011 – 2012 Prahova Tomşani 10C
2011 – 2012 AFC F. de Pădure 8C
