Violeta Stoica
Anul 1991 este un punct de referință pentru populația județului Prahova. Din anul 1991 și până în prezent, sporul natural a fost numai pe minus, ceea ce înseamnă nu numai că populația Prahovei a fost în descreștere din cauza mortalității mai mari decât natalitatea, ci și o scădere constantă a numărului tinerilor de până în 25 de ani. Îmbătrânirea populației din județul Prahova este în trendul național, dar și în cel al Uniunii Europene. De altfel, potrivit Eurostat, schimbările demografice din UE se pare că vor fi de o importanță considerabilă în deceniile următoare, întrucât se sugerează că populația UE va continua să îmbătrânească, din cauza nivelurilor de fertilitate consecvent reduse și a longevității crescute. Descreșterea la jumătate a numărului tinerilor prahoveni din anul 2016, comparativ cu numărul tinerilor din 1992, de exemplu, ar putea conduce la o situație complicată peste doar câțiva ani, adică numărul persoanelor active profesional care vor trebui să susțină și pensionarii va scădea considerabil, ceea ce va conduce, implicit, la probleme majore din acest punct de vedere. Potrivit calculelor, dacă situația se va menține în acest mod, în anul 2060, la fiecare salariat ar urma să fie 1,5 pensionari.
Conform datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Prahova, situația este foarte gravă din punct de vedere demografic, la nivelul județului, pentru că se observă o scădere drastică a numărului tinerilor – ajungând, în acest an, la unele categorii de vârstă, chiar și la jumătatea nivelului din anul 1992 – și o creștere a numărului persoanelor de vârstă înaintată. Deși pare că este o veste bună, pentru că populația Prahovei are o speranță de viață mult mai mare în prezent decât în urmă cu 24 de ani, diferențele în minus la categoria de vârstă de până în 25 de ani presupun apariția unor probleme majore în viitorul relativ apropiat.
Exemplele sunt grăitoare: dacă în anul 1992, erau înregistrați oficial 60.278 de copii cu vârsta de până la patru ani, în 2016, acest număr a scăzut drastic, la doar 32.776. Și la categoria de vârstă 15-19 ani, situația este similară, pentru că diferența este de la 70.432 de tineri în anul 1992 la doar 39.668– în acest an. Cea mai mare diferență demografică între anii 1992 și 2016 este la segmentul de vârstă cuprins între 20 și 24 de ani: dacă în urmă cu 24 de ani în Prahova trăiau 87.553 de tineri care aparțineau acestei categorii, în 2016, doar 42.936 de persoane se încadrează în acest tronson, adică mai puțin de jumătate din numărul oficial al anului 1992!
La polul opus, avem însă o creștere a numărului persoanelor trecute de 65 de ani, ceea ce înseamnă că a crescut și speranța de viață a prahovenilor, însă a crescut și numărul pensionarilor, implicit. În 1992, anul de referință în comparația noastră, persoanele cu vârstele cuprinse între 65 și 69 de ani erau în număr de 37.887, în timp ce în acest an numărul acestora a crescut la 41.957. O diferență mică, dacă ar fi să luăm în calcul cu cât se aprofundează decalajul la segmentul de vârstă 80-84 de ani, de la 12.431 de persoane (în 1992) la 21.427 – în acest an. Mult mai mare este diferența la numărul persoanelor trecute de 85 de ani, pentru că în acest caz, avem de-a face cu o schimbare majoră, în mai puțin de un sfert de secol: de la 5893 de persoane – la 13.279 de persoane în 2016.
Potrivit Eurostat, îmbătrânirea populației va avea consecințe economice și sociale atât la nivel național, cât și regional și european. Nivelul redus de fertilitate va duce, printre altele, potrivit aceleiași surse, “la o scădere a numărului persoanelor de vârstă activă care să susțină restul populației și o proporție mai mare de persoane vârstnice (dintre care unii vor avea nevoie de infrastructură suplimentară, de servicii de asistență medicală și de locuințe adaptate). Aceste schimbări demografice structurale ar putea avea impact asupra capacității administrațiilor de a strânge venituri din taxe și impozite, de a-și echilibra propriile finanțe sau de a furniza pensii și servicii de asistență medicală adecvate”.
În urmă cu trei ani, Banca Comercială Română a dat publicității un studiu care reliefa impactul pe care îl va avea îmbătrânirea populației asupra economiei românești. În acest document se arăta că „evoluția atipică a numărului de nașteri din perioada 1967-1970 va amplifica presiunea asupra sistemelor publice de sănătate și pensii în jurul anului 2035”, dar și că o altă consecință a îmbătrânirii și reducerii demografice va fi presiunea tot mai mare asupra bugetului de stat, atât pe partea de venituri, prin afectarea creșterii economice, cât și pe partea de cheltuieli, prin majorarea acestora pentru asistența socială și pentru sănătate.
