Nicoleta Dumitrescu
Cu statut de unicat la nivel de țară, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație de la Valea Călugărească trăiește, la propriu, soarta Cenușăresei în domeniul cercetării. Și nu de ieri de azi, ci de prin 2002 – an de când instituția nu a mai primit niciun leu, de la stat, pentru activitatea de cercetare în mod direct. Conducerea institutului caracterizează această situație dramatică drept ”o anomalie legislativă”, în condițiile în care în niciun alt stat din UE nu mai există un caz similar, lipsa de finanțare reflectându-se în activitatea de dezvoltare, în degradarea bazei materiale, iar utilajele n-au mai fost înlocuite de 15 ani. Cum numeroasele memorii și scrisori – inclusiv la Guvern și Președinție – n-au rezolvat problema, singura șansă prin care s-a considerat că poate fi găsită dreptatea, în vederea primirii finanțării, a fost să fie acționate în judecată Ministerul Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Academia de Științe Agricole. Cu toate acestea, deși numărul cercetătorilor s-a redus, institutul încearcă să reziste cu forțe proprii, fiind implicat în diverse proiecte de cercetare, inclusiv cele care vizează realizarea de… clone pentru vinuri roșii.
Gândită, inițial, în anul 1950, ca stațiune experimentală, aici fiind puse bazele primei cercetări științifice pentru dezvoltarea viticulturii la nivelul Podgoriei Dealu Mare, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație de la Valea Călugărească a devenit, în anul 1967, singurul institut din România profilat pe cercetarea în acest domeniu. Până în anul 1989 a avut o dezvoltare foarte puternică, fiind finanţat 100% de la bugetul de stat. Numai că, așa cum s-a întâmplat și cu alte institute din România, care au fost abandonate și date uitării în ultimii zeci de ani, și acesta a avut aceeași soartă, acum fiind un fel de Cenușăreasă a cercetării. ” Până în revoluție, aici lucrau 500 de persoane, din care 150 de persoane în cercetare, cercetătorii fiind în număr de 52. Atunci s-au construit toate clădirile care se văd și astăzi. Era cel mai modern complex de vinificație la vremea aceea. Numai că, vremurile s-au schimbat și, din anul 2002, acestui institut nu i s-a mai dat niciun leu pentru activitatea de cercetare, în mod direct, situație care nu mai există la nivelul niciunui alt stat din UE. Din cauza unor anomalii legislative, institutele și stațiunile de cercetare nu mai pot primi finanțări directe. Trebuie să ne autofinanțăm, în schimb, trebuie să respectăm reguli bugetare absurde. Nu putem să facem credite, nu putem folosi bilete la ordin, cecuri”, ne-a declarat dr.ing. Marian Ion – directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație de la Valea Călugărească. Cum era și firesc, lipsa de finanțare s-a reflectat în activitatea de dezvoltare a instituției, mai grav fiind faptul că s-a degradat baza materială, clădirile n-au fost niciodată reabilitate, multe dintre tractoare, mașini și utilaje fiind vechi de-acum 15 ani. Despre situația în care se află singurul institut de cercetare din țară în domeniul viticulturii și vinificației, conducerea aproape a pierdut șirul plângerilor și al memoriilor, inclusiv cele adresate președintelui Klaus Iohannis și Guvernului neavând niciun efect. Prin urmare, singura șansă prin care s-a considerat că institutul își poate afla dreptatea a fost acționarea statului în judecată. ”Am dat în judecată, de anul trecut, în vederea primirii finanțării pentru cercetare, Ministerul Finanțelor, Ministerul Agriculturii și Academia de Științe Agricole”, ne-a mai declarat conducerea institutului. Pe de altă parte, pentru a-i forța pe cei de la București să repare nedreptatea făcută institutelor de cercetare și să se aloce finanțările necesare, directorul ICDVV de la Valea Călugărească ne-a mai spus că, personal, lucrează la elaborarea unui proiect legislativ pe această temă. ”Pentru că institutul funcționează în baza unei legislații din 2005, care nu permite finanțarea activității, eu lucrez la redactarea unui document care vizează promovarea unei ordonanțe de urgență care să prevadă alocarea de la bugetul de stat de fonduri pentru cercetare”, ne-a mai precizat interlocutorul nostru.
Clonă din… „Fetească Neagră” şi vinuri franţuzeşti
Dar, chiar și în aceste condiții de subfinanțare, instituția a rezistat, nu și-a închis porțile, deși efectele negative s-au reflectat inclusiv în reducerea numărului de angajați. ” Acum mai sunt 69 de angajați, din care 19 sunt la departamentul de cercetare, cu titlul de cercetători fiind 11 persoane. Am rezistat vremii și vremurilor. Chiar și prin autofinanțare, am reușit să obținem proiecte. Acum avem 10 proiecte de cercetare, unele dintre ele cu parteneri titrați, precum Universitatea Politehnică din București sau Centrul Internațional de Biodinamică. Mai derulăm un proiect internațional care se referă la studiul unor soiuri vechi, în parteneriat cu 14 state. De asemenea, desfășurăm activități în sprijinul producătorilor particulari, de realizare de proiecte pentru înființare de culturi de viță de vie, cartări agrochimice, studii de încadrare în arealul viticol, dar acordăm și consultanță specifice viței de vie și obținerii vinurilor”, ne-a mai declarat directorul Marian Ion. Totodată, s-au mai reluat și o serie de cercetări abandonate cu mult timp în urmă, legate de soiuri, de producerea materialului săditor, conform normelor UE, dar și de… clone noi. ”Cu mândrie pot să spun faptul că Institutul de la Valea Călugărească este creatorul a 17 soiuri și clone pentru vinuri roșii. Cu precizarea că, dintre cele 7 clone pentru vinurile roșii, una este de Fetească neagră, la Valea Călugărească fiind realizate, totodată, primele clone din România din soiul franțuzesc Cabernet Franc, un soi de mare finețe. Pe de altă parte, am elaborat și o nouă schemă de selecție clonală, în sensul că, acum, realizarea unei clone se face după 9 ani, nu după 17 ani, cum era în trecut”, ne-a mai mărturisit directorul general. Pe de altă parte, având în vedere că aici se obțin și vinuri roșii foarte bune, s-a reușit, în ultimii ani, ca acestea să aibă căutare și peste hotare. Astfel, 16.200 de sticle cu vin roșu au ajuns, în anul 2014, în Irak, în Anglia, anul trecut – 600 de sticle, iar anul acesta, în China- 10.000 de sticle, prețul unei sticle variind între 2 și 3,5 euro.
Pe de altă parte, institutul se mai laudă și cu plantațiile experimentale și loturile demonstrative în care se fac cercetări, cu stația micropilot de vinificare, precum și cu colecția de soiuri de viță, unică la nivel național, unde, pe o suprafață de 7,5 hectare, sunt 1.180 de soiuri de viță de vie din 35 de țări de pe trei continente, respectiv Europa, Asia și America. Este vorba despre ”Colecția
ampelografică”, după cum ne-a menționat directorul general al institutului, considerată drept ”o bijuterie”, având în vedere faptul că este considerat ”izvorul” de unde se pot crea clone și mutații naturale de soiuri de viță de vie.
Gazdă pentru reuniuni şi manifestări ştiinţifice
Având în dotare și o sală de conferințe, institutul este, adesea, gazda multor sesiuni și manifestări, atât în domeniul cercetării, cât și în domeniul viticulturii. Iar cea mai recentă manifestare a avut loc pe 1 octombrie, când a fost organizată conferința cu tema „Drumul vinului”, evenimentul fiind realizat, în parteneriat cu Camera de Comerț și Industrie Prahova, de Filiala Prahova a Confindustria și Confagricultura – asociații care sprijină investitorii italieni în România. Scopul evenimentului a fost acela de a prezenta modele de succes ale investitorilor italieni în domeniul viticulturii, mai exact vinuri produse de italieni în România, în podgoriile din Prahova. De asemenea, la începutul lunii septembrie, la ICDVV Valea Călugărească au avut loc concursul și expoziția de struguri de masă, scopul fiind acela al promovării în rândul producătorilor privați de struguri de masă a noilor creații realizate de cercetarea științifică românească.
