Sfântul Ambrozie a fost un episcop, teolog și unul din cei patru părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii. A făcut studii literare și juridice și a început să cerceteze învățătura creștină. După terminarea studiilor a practicat câțiva ani avocatura, iar la vârsta de 34 de ani a ajuns Guvernator al provinciilor Emilia și Liguria, din nordul Italiei, cu sediul la Milano. În anul 374, Episcopul de Milano a murit, creștinii s-au adunat să aleagă un nou episcop, dar din cauza disputelor între creștini și arieni nu se putea ajunge la un numitor comun. Intervenția guvernatorului Ambrozie în această problemă a făcut ca mulțimea să-l aleagă
episcop și, cu toată împotrivirea sa, a fost ratificat ca episcop de împărat și de episcopii apropiați. Astfel, la 24 noiembrie, Ambrozie a fost botezat, iar la 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat ca episcop de Milano. Pentru a-și completa cultura teologică a studiat intens operele lui Origene, operele sfinților părinți greci și îndeosebi Sfânta Scriptură, pe care a învățat-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual propriu zis, dar a fost un foarte bun păstor sufletesc și un administrator neîntrecut al bisericii sale.
