Prof. dr. Al. I. Bădulescu
În primele ore ale acestei zile, acum 45 de ani – 17 ianuarie – în urma unei grele suferințe, a trecut în lumea cea vesnică, în plină putere de muncă, profesorul emerit NICOLAE SIMACHE, personalitate de excepție a școlii, culturii și muzeografiei prahovene și românești de la mijlocul veacului al XX-lea.
A văzut lumina zilei la 5 noiembrie 1905, în satul Cosmina de Sus din comuna Cosminele, în familia unor cunoscuţi agricultori – Ilie și Maria Simache.
După ce a absolvit cu brio școala primară în satul natal și apoi cursurile vestitului liceu ploieștean „Sf.Petru și Pavel”,se numără printre studenții fruntași ai Facultății de Istorie din cadrul Universității București. În anul 1931,a susținut examenul de licență, obținând calificativul „Magna cum laudae”.
Format ca istoric în atmosfera spirituală al cărei mentor a fost Nicolae Iorga, profesorul N.Simache a urmat exemplul marelui său dascăl, slujind şcoala cu un devotament pilduitor”(acad.Ștefan Ștefănescu).
Începând din toamna anului absolvirii învățământului universitar (1931) și până la pensionarea din învâțământul preuniversitar prahovean (iulie 1969), timp de aproape patru decenii, prof. N.Simache s-a dedicat cu întreaga sa ființă, forță și capacitate de muncă, precum și cu o dăruire exemplară, nobilei și importantei activități didactice- în învățământul secundar, inițial la Liceul Comercial din Buzău (pentru scurt timp) și până la vârsta pensionării, la cel mai prestigios liceu din fosta regiune Ploiești și județul Prahova – Liceul „I.L.Caragiale ”.
Majoritatea covârșitoare a foștilor săi elevi au devenit eminenți specialiști în diverse domenii de activitate. Remarcăm pe acad. E.Simion – președinte al Academiei Române timp de peste două mandate, savantul N.Basarab și prof. univ. dr. ing. M.Petrescu – membri de onoare ai Academiei Române, nemuritorul poet nepereche N.Stănescu, istoricul și criticul literar V.Râpeanu, poetul și jurnalistul C. Șerban.
În paralel cu excepționala sa activitate didactică, începând de la 1 aprilie 1953, prof. N.Simache s-a aflat la cârma Muzeului Regional de Istorie-înființat în anul 1951, instituție pe care a izbutit să o inaugureze în mod oficial printr-o amplă expoziție permanentă, la 9 ianuarie 1955 – în clădirea monument de arhitectură din str.N.Bălcescu nr.24.
Beneficiind, în mod constant, de un nelimitat sprijin moral și financiar (2-3 bugete anual) din partea forurilor de conducere ale culturii și Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Ploiești, prof. N.Simache – care a preluat acea dificilă și deosebită funcție „de la zero bani, zero lei” – cum adesea preciza a reușit să inaugureze noi secții ale Muzeului Regional de Istorie din Palatul Culturii (Etnografie și Artă populară, Mișcarea muncitorească, Muzeul Ceasului ș.a), o seamă de muzee cu profil memorial: „I.L.Caragiale (1962), „B.P.Hasdeu” – Câmpina și „N.Iorga” – Văleni (1965), „I.L.Caragiale” – în comuna natală a scriitorului și Cezar Petrescu în orașul Bușteni (1976), Andrei Rădulescu – comuna Chiojdeanca (1969-1970) etc, precum și două muzee de grad republican în vechea Cetate de Scaun a Țării Românești-Târgoviște: Muzeul Tiparului și Cărții Vechi Românești și Muzeul Scriitorilor Târgovișteni (1967).
Profesorul N.Simache a acordat asistență științifică și bunei funcționări a muzeelor raionale din orașele Buzău, Târgoviște, Vălenii de Munte, Rm. Sărat etc. În acest context se înscriu și muzeele la care a lucrat efectiv-tematică, plan grafic, realizarea expozițiilor permanente din orașul Câmpina (Muzeul N.Grigorescu – 1955), Urlați (Conacul Bellu – 1955), Muzeul Transporturilor de pe Valea Teleajenului (Hanul Roșu – 1970), Muzeul de Etnografie din orașul Breaza (1969), Muzeul de Artă Feudală din Vălenii de Munte (iunie1971) și Muzeul Epocii Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu din comuna Brebu (12 septembrie 1971) etc.
Eforturi cu totul deosebite a depus prof. N.Simache pentru achiziționarea unui impresionant număr de bunuri muzeale din toate domeniile științei și artei, ajungând la cifra de aproape 200.000 de piese, un inestimabil patrimoniu cu care ne putem mândri și în prezent, pe plan național.
Profesorul N.Simache s-a impus și în domeniul cercetării științifice, susținând din 1956 importantele șantiere de arheologie din localitățile Târgșor, Budureasca-coordonator reputatul arheolog Victor Teodorescu etc. precum și studierea de documente din diverse arhive din Ploiești și București. Rezultatele acestei remarcabile activități au fost publicate în zeci și zeci de articole, studii, eseuri, volume precum și în nenumărate conferințe, comunicări științifice etc.
Pentru întreaga sa activitate didactică, științifică și de conducere a destinelor muzeografiei din această zonă a țării, prof. N.Simache a fost distins cu ordine și medalii ale statului român și cu titlul de profesor emerit la 30 iunie 1965.
În urma unei grele suferințe, în noaptea de 16/17 ianuarie 1972, a trecut prematur în eternitate, îndoliind pentru multă vreme învățământul, cultura și muzeografia prahoveană și românească.
Legat profund de satul natal – omul și profesorul care nu a cunoscut nicio clipă odihna, s-a odihnit dintr-o muncă trecând în altă muncă-după cum preciza genialul G.Enescu, a decis încă din timpul vieții ca odihna sa veșnică să aibă loc în satul în care s-a născut și pe care l-a iubit și onorat ca nimeni altul.
În semn de recunoștință pentru viața și multipla sa activitate, școala în care a învățat în satul natal îi poartă numele iar din anul 1995, Inspectoratul Județean de Cultură Prahova a așezat și dezvelit aici o placă omagială cu efigia în bronz a profesorului, în centrul comunei natale și în curtea Muzeului Ceasului -instituție ce-i poartă cu cinste numele au fost dezvelite busturi monumentale iar una din școlile municipiului Ploiești a primit numele ilustrului dascăl. Același nume a primit și Căminul Cultural din comuna Cosminele.
